joi, 9 septembrie 2010

ROSTUL

                                    
                                           
 Dan Puric / 1-Mai-2010, Romania           
                                          
 Cand te desparti din vina ta, încerci o  vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din  vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de  timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te  chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde  ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.                                     
 La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe  celalalt mal al lumii si cauti raspunsul:  ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost  nevoit s-o parasesc.      Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica,  masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.         
                                            
 Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta. 
                                           
 Batranii. Romania îi batjocoreste cu  sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de  functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns  batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.    
                                           
 Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O  fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa  tragem manele peste. Fara batrani nu  exista familie. Fara batrani nu exista viitor.                                   
                                            
 Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de  pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine  mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa  Regele Thailandei sustine un program care  se intituleaza "Sufficiency Economy", prin  care oamenii sunt încurajati sa creasca pe  langa case tot ce le trebuie: un fruct, o 
 leguma, o gaina, un purcel. Foarte  inteligent. Daca se întampla vreo criza  globala de alimente, thailandezii vor  supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".                               
                                            
 La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt  imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!                                           
 Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în  stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna  pamantul, cata liniste si cata putere îti  da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti  astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.                             
                                           
 Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai  vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.                 
                                           
 Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si  înmormantari, la alegeri, la inundatii, la  sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini  luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba  si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.                  
                                            
 Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si  vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .                                   
                                           
 Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca  stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni  si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.                        
                                           
 Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu