LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001
privind protejarea monumentelor istorice
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 24 iulie 2001
Data intrarii in vigoare:
privind protejarea monumentelor istorice
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 24 iulie 2001
Data intrarii in vigoare:
24 Iulie 2001
Parlamentul României adopta prezenta lege.
TITLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeazã regimul juridic general al monumentelor istorice.
(2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României sau în afarã graniţelor, proprietãţi ale statului roman, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizatia nationala şi universala.
(3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevãzute în prezenta lege.
ART. 2
(1) Monumentele istorice fac parte integrantã din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.
(2) Activitãţile şi mãsurile de protejare a monumentelor istorice se realizeazã în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauza de utilitate publica.
(3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de mãsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite sa asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenta, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economicã şi culturalã în viata colectivitãţilor locale.
(4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege mãsuri stimulative cu caracter economic sau de alta natura.
(5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publica instituite potrivit legii.
(1) Monumentele istorice fac parte integrantã din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.
(2) Activitãţile şi mãsurile de protejare a monumentelor istorice se realizeazã în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauza de utilitate publica.
(3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de mãsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite sa asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenta, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economicã şi culturalã în viata colectivitãţilor locale.
(4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege mãsuri stimulative cu caracter economic sau de alta natura.
(5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publica instituite potrivit legii.
ART. 3
Conform prezentei legi se stabilesc urmãtoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau subacvatic:
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreunã cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioarã sau exterioarã care fac parte integrantã din acestea, precum şi lucrãri artistice comemorative, funerare, de for public, împreunã cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreunã cu terenul aferent formeazã o unitate delimitata topografic ce constituie o mãrturie cultural-istorica semnificativã din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creatii umane în cadru natural care sunt mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.
Conform prezentei legi se stabilesc urmãtoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau subacvatic:
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreunã cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioarã sau exterioarã care fac parte integrantã din acestea, precum şi lucrãri artistice comemorative, funerare, de for public, împreunã cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreunã cu terenul aferent formeazã o unitate delimitata topografic ce constituie o mãrturie cultural-istorica semnificativã din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creatii umane în cadru natural care sunt mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.
ART. 4
(1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice.
(2) Monumentele istorice proprietate publica a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate pentru maximum 49 de ani sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul, dupã caz, al Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitãrii dreptului de preemţiune al statului roman, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, sau al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulitãţii absolute a vânzãrii.
(5) Proprietarii persoane fizice sau juridice care intenţioneazã sa vândã monumente istorice vor înştiinţa în scris direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(6) Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, vor transmite Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea prevãzutã la alin. (5) în termen de 3 zile de la primirea acesteia.
(7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile de la data înregistrãrii la Ministerul Culturii şi Cultelor a înştiinţãrii prevãzute la alin. (5); titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitãrii dreptului de preemţiune; valoarea de achizitionare se negociaza cu vânzãtorul.
(8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor nu îşi exercita dreptul de preemţiune în termenul prevãzut la alin. (7) acest drept se transfera autoritãţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
(9) În condiţiile legii, în vederea protejãrii monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strãmutarea acestora.
(10) Monumentele istorice care se afla pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.
(1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice.
(2) Monumentele istorice proprietate publica a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate pentru maximum 49 de ani sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul, dupã caz, al Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitãrii dreptului de preemţiune al statului roman, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, sau al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulitãţii absolute a vânzãrii.
(5) Proprietarii persoane fizice sau juridice care intenţioneazã sa vândã monumente istorice vor înştiinţa în scris direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(6) Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, vor transmite Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea prevãzutã la alin. (5) în termen de 3 zile de la primirea acesteia.
(7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile de la data înregistrãrii la Ministerul Culturii şi Cultelor a înştiinţãrii prevãzute la alin. (5); titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitãrii dreptului de preemţiune; valoarea de achizitionare se negociaza cu vânzãtorul.
(8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor nu îşi exercita dreptul de preemţiune în termenul prevãzut la alin. (7) acest drept se transfera autoritãţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
(9) În condiţiile legii, în vederea protejãrii monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strãmutarea acestora.
(10) Monumentele istorice care se afla pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.
ART. 5
(1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, dupã caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autoritãţii administraţiei publice locale din unitatea administrativã pe al carei teritoriu este situat monumentul istoric sau autoritãţilor administraţiei publice centrale.
(1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, dupã caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autoritãţii administraţiei publice locale din unitatea administrativã pe al carei teritoriu este situat monumentul istoric sau autoritãţilor administraţiei publice centrale.
ART. 6
(1) Statul garanteazã şi asigura protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaboreazã strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmãreşte şi asigura aplicarea lor.
(3) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autoritãţile administraţiei publice locale colaboreazã şi rãspund, dupã caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(4) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora, precum şi autoritãţile administraţiei publice locale coopereazã cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinãtorii şi administratorii acestora, precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejãrii monumentelor istorice şi îi sprijinã în condiţiile legii.
TITLUL II
Protejarea monumentelor istorice
CAP. 1
Monumentele istorice
ART. 7
(1) Monumentele istorice se claseaza astfel:
a) în grupa A - monumentele istorice de valoare nationala şi universala;
b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevãzute de prezenta lege.
(3) Monumentele istorice clasate în grupele prevãzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publica, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului initiata de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv prin hotãrâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(1) Statul garanteazã şi asigura protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaboreazã strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmãreşte şi asigura aplicarea lor.
(3) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autoritãţile administraţiei publice locale colaboreazã şi rãspund, dupã caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(4) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora, precum şi autoritãţile administraţiei publice locale coopereazã cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinãtorii şi administratorii acestora, precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejãrii monumentelor istorice şi îi sprijinã în condiţiile legii.
TITLUL II
Protejarea monumentelor istorice
CAP. 1
Monumentele istorice
ART. 7
(1) Monumentele istorice se claseaza astfel:
a) în grupa A - monumentele istorice de valoare nationala şi universala;
b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevãzute de prezenta lege.
(3) Monumentele istorice clasate în grupele prevãzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publica, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului initiata de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv prin hotãrâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 8
(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, prin care se asigura conservarea integrata a monumentului istoric şi a cadrului sau construit sau natural.
(2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizeazã simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.
(3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publica şi reglementãri speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
(4) Procedura de delimitare şi instituire a zonelor de protecţie se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, prin care se asigura conservarea integrata a monumentului istoric şi a cadrului sau construit sau natural.
(2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizeazã simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.
(3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publica şi reglementãri speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
(4) Procedura de delimitare şi instituire a zonelor de protecţie se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
ART. 9
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economicosociala, turistica, urbanistica şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Exproprierea pentru cauza de utilitate publica a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi initiata şi aplicatã numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinta desfiinţarea, distrugerea parţialã sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisã.
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economicosociala, turistica, urbanistica şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Exproprierea pentru cauza de utilitate publica a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi initiata şi aplicatã numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinta desfiinţarea, distrugerea parţialã sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisã.
ART. 10
(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţialã sau totalã, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţioneazã conform legii.
CAP. 2
Evidenta şi clasarea monumentelor istorice
ART. 11
(1) Evidenta monumentelor istorice rezulta din procedura de alcãtuire a fisei fiecãrui monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificãrile naturale survenite în decursul timpului.
(2) Clasarea este procedura prin care se conferã regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 7.
(3) Evidenta şi clasarea se realizeazã potrivit dispoziţiilor prevãzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de clasare şi evidenta a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţialã sau totalã, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţioneazã conform legii.
CAP. 2
Evidenta şi clasarea monumentelor istorice
ART. 11
(1) Evidenta monumentelor istorice rezulta din procedura de alcãtuire a fisei fiecãrui monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificãrile naturale survenite în decursul timpului.
(2) Clasarea este procedura prin care se conferã regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 7.
(3) Evidenta şi clasarea se realizeazã potrivit dispoziţiilor prevãzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de clasare şi evidenta a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 12
(1) Procedura de clasare se declanseaza de cãtre direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
1. din oficiu, în urmãtoarele situaţii:
a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite intamplator sau în cadrul unor cercetãri arheologice sistematice;
2. la cererea sau, dupã caz, la propunerea:
a) proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau judeţean;
b) primarului localitãţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cãrui teritoriu administrativ se afla bunul imobil în cauza;
c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naţionale de Arheologie;
d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Dosarul de clasare se întocmeşte de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se înainteazã Direcţiei Monumentelor Istorice, care îl analizeazã, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, înainteazã ministrului culturii şi cultelor propunerea de clasare sau de neclasare.
(3) Bunul imobil se claseaza prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Ordinul de clasare emis de ministrul culturii şi cultelor sau hotãrârea de neclasare se comunica proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autoritãţii administraţiei publice locale, în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii.
(1) Procedura de clasare se declanseaza de cãtre direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
1. din oficiu, în urmãtoarele situaţii:
a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite intamplator sau în cadrul unor cercetãri arheologice sistematice;
2. la cererea sau, dupã caz, la propunerea:
a) proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau judeţean;
b) primarului localitãţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cãrui teritoriu administrativ se afla bunul imobil în cauza;
c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naţionale de Arheologie;
d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Dosarul de clasare se întocmeşte de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se înainteazã Direcţiei Monumentelor Istorice, care îl analizeazã, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, înainteazã ministrului culturii şi cultelor propunerea de clasare sau de neclasare.
(3) Bunul imobil se claseaza prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Ordinul de clasare emis de ministrul culturii şi cultelor sau hotãrârea de neclasare se comunica proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autoritãţii administraţiei publice locale, în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii.
ART. 13
(1) Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, au obligaţia de a comunica neîntârziat declanşarea procedurii de clasare, dupã caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil.
(2) De la data comunicãrii cãtre proprietar sau cãtre titularul altor drepturi reale a declansarii procedurii de clasare şi pana la publicarea ordinului de clasare sau pana la emiterea ordinului de neclasare, dupã caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauza i se aplica regimul juridic al monumentelor istorice, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(1) Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, au obligaţia de a comunica neîntârziat declanşarea procedurii de clasare, dupã caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil.
(2) De la data comunicãrii cãtre proprietar sau cãtre titularul altor drepturi reale a declansarii procedurii de clasare şi pana la publicarea ordinului de clasare sau pana la emiterea ordinului de neclasare, dupã caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauza i se aplica regimul juridic al monumentelor istorice, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
ART. 14
(1) Ordinul de clasare sau de neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauza la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicãrii; contestaţia se soluţioneazã în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(2) În cazul în care prin votul a doua treimi din numãrul membrilor Comisia Nationala a Monumentelor Istorice susţine hotãrârea iniţialã de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptãţit sa respingã contestaţia.
(3) În cazul în care contestatarul nu este multumit de rãspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
(4) În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã epuizarea cãilor de atac.
(5) În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autoritãţilor administraţiei publice locale.
(6) La data rãmânerii definitive a ordinului de neclasare efectele aplicãrii prevederilor art. 13 alin. (2) înceteazã; reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenta descoperirii unor elemente noi care sa o justifice.
(7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ impotriva ordinului de clasare, pana la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile asupra bunului imobil în cauza se aplica prevederile art. 13 alin. (2).
(1) Ordinul de clasare sau de neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauza la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicãrii; contestaţia se soluţioneazã în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(2) În cazul în care prin votul a doua treimi din numãrul membrilor Comisia Nationala a Monumentelor Istorice susţine hotãrârea iniţialã de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptãţit sa respingã contestaţia.
(3) În cazul în care contestatarul nu este multumit de rãspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
(4) În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã epuizarea cãilor de atac.
(5) În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autoritãţilor administraţiei publice locale.
(6) La data rãmânerii definitive a ordinului de neclasare efectele aplicãrii prevederilor art. 13 alin. (2) înceteazã; reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenta descoperirii unor elemente noi care sa o justifice.
(7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ impotriva ordinului de clasare, pana la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile asupra bunului imobil în cauza se aplica prevederile art. 13 alin. (2).
ART. 15
(1) Ordinul de clasare se publica prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rãmânerea definitiva.
(2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de cãtre proprietar, fãrã taxa, în Cartea funciarã, în termen de 30 de zile de la data publicãrii ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(1) Ordinul de clasare se publica prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rãmânerea definitiva.
(2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de cãtre proprietar, fãrã taxa, în Cartea funciarã, în termen de 30 de zile de la data publicãrii ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 16
(1) În termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunica proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauza, denumit Obligaţia privind folosinta monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauza.
(2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinta monumentului istoric se aproba în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Obligaţia privind folosinta monumentului istoric este servitute constituitã în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciarã de cãtre proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicãrii ei.
(1) În termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunica proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauza, denumit Obligaţia privind folosinta monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauza.
(2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinta monumentului istoric se aproba în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Obligaţia privind folosinta monumentului istoric este servitute constituitã în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciarã de cãtre proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicãrii ei.
ART. 17
(1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidentiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi, respectiv, de amenajare a teritoriului.
(2) Calitatea de monument istoric este marcata în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primãriei, în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice.
(1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidentiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi, respectiv, de amenajare a teritoriului.
(2) Calitatea de monument istoric este marcata în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primãriei, în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice.
ART. 18
(1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege procedura de radiere din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei pãrţi din acesta.
(2) Declasarea monumentelor istorice urmeazã aceeaşi procedura ca cea prevãzutã pentru clasare. Ea este declansata din oficiu în oricare dintre situaţiile urmãtoare:
a) descãrcarea de sarcina arheologicã, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
b) disparitia monumentului istoric.
(1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege procedura de radiere din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei pãrţi din acesta.
(2) Declasarea monumentelor istorice urmeazã aceeaşi procedura ca cea prevãzutã pentru clasare. Ea este declansata din oficiu în oricare dintre situaţiile urmãtoare:
a) descãrcarea de sarcina arheologicã, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
b) disparitia monumentului istoric.
ART. 19
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevãzute pentru clasare.
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevãzute pentru clasare.
ART. 20
(1) Clasarea de urgenta este procedura exceptionala prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizica este clasat în grupa A sau B, dupã caz, în vederea luãrii mãsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
(2) Solicitarea declansarii procedurii de clasare de urgenta se face în termen de maximum 3 zile de la constatarea situaţiei de urgenta de cãtre proprietar, primar sau de direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti; solicitarea se adreseazã Direcţiei Monumentelor Istorice.
(3) Impotriva ordinului de clasare de urgenta proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
(4) Pana la soluţionarea litigiului bunului imobil în cauza i se aplica dispoziţiile art. 13 alin. (2).
(1) Clasarea de urgenta este procedura exceptionala prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizica este clasat în grupa A sau B, dupã caz, în vederea luãrii mãsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
(2) Solicitarea declansarii procedurii de clasare de urgenta se face în termen de maximum 3 zile de la constatarea situaţiei de urgenta de cãtre proprietar, primar sau de direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti; solicitarea se adreseazã Direcţiei Monumentelor Istorice.
(3) Impotriva ordinului de clasare de urgenta proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
(4) Pana la soluţionarea litigiului bunului imobil în cauza i se aplica dispoziţiile art. 13 alin. (2).
ART. 21
(1) Lista cuprinzând monumentele istorice include monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, al Comisiei Naţionale de Arheologie.
(2) Lista cuprinzând monumentele istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizeazã la fiecare 5 ani.
(3) Lista cuprinzând monumentele istorice sta la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice.
CAP. 3
Intervenţii asupra monumentelor istorice
ART. 22
(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forta majorã, cu condiţia ca modificãrile sa fie reversibile.
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectueazã asupra monumentelor istorice sunt:
a) toate lucrãrile de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajãri peisagistice, precum şi orice alte lucrãri care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrãrile de întreţinere şi iluminarea interioarã şi exterioarã de siguranta şi decorativa;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitiva sau temporarã de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
d) schimbãri ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbãrile temporare;
e) strãmutarea monumentelor istorice;
f) amenajãri de cai de acces, pietonale şi carosabile, utilitãţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevãzute la alin. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4) Autorizaţiile prevãzute la alin. (3), emise fãrã avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fãrã respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
(5) Obligaţia privind folosinta monumentului istoric face parte integrantã din Cartea tehnica a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu exista Obligaţia privind folosinta monumentului istoric tine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.
(1) Lista cuprinzând monumentele istorice include monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, al Comisiei Naţionale de Arheologie.
(2) Lista cuprinzând monumentele istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizeazã la fiecare 5 ani.
(3) Lista cuprinzând monumentele istorice sta la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice.
CAP. 3
Intervenţii asupra monumentelor istorice
ART. 22
(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forta majorã, cu condiţia ca modificãrile sa fie reversibile.
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectueazã asupra monumentelor istorice sunt:
a) toate lucrãrile de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajãri peisagistice, precum şi orice alte lucrãri care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrãrile de întreţinere şi iluminarea interioarã şi exterioarã de siguranta şi decorativa;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitiva sau temporarã de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
d) schimbãri ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbãrile temporare;
e) strãmutarea monumentelor istorice;
f) amenajãri de cai de acces, pietonale şi carosabile, utilitãţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevãzute la alin. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4) Autorizaţiile prevãzute la alin. (3), emise fãrã avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fãrã respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
(5) Obligaţia privind folosinta monumentului istoric face parte integrantã din Cartea tehnica a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu exista Obligaţia privind folosinta monumentului istoric tine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.
ART. 23
Intervenţiile care se efectueazã asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla în ansambluri, situri sau zone de protecţie a monumentelor istorice, se autorizeaza pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, al Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Intervenţiile care se efectueazã asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla în ansambluri, situri sau zone de protecţie a monumentelor istorice, se autorizeaza pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, al Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 24
(1) Toate intervenţiile care se efectueazã asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii.
(2) În condiţiile legii, în cazul realizãrii de lucrãri neautorizate sau care incalca avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul sa intrerupa lucrãrile pana la intrarea în legalitate, sa aplice sancţiuni şi, dupã caz, sa dispunã revenirea la situaţia iniţialã şi sa sesizeze organele de cercetare penalã.
(3) Expertizarea structuralã a monumentelor istorice şi verificarea tehnica a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experţi şi verificatori tehnici, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru exigenţele specifice domeniului monumentelor istorice, cu respectarea cerinţelor privind calitatea lucrãrilor în construcţii.
(1) Toate intervenţiile care se efectueazã asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii.
(2) În condiţiile legii, în cazul realizãrii de lucrãri neautorizate sau care incalca avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul sa intrerupa lucrãrile pana la intrarea în legalitate, sa aplice sancţiuni şi, dupã caz, sa dispunã revenirea la situaţia iniţialã şi sa sesizeze organele de cercetare penalã.
(3) Expertizarea structuralã a monumentelor istorice şi verificarea tehnica a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experţi şi verificatori tehnici, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru exigenţele specifice domeniului monumentelor istorice, cu respectarea cerinţelor privind calitatea lucrãrilor în construcţii.
ART. 25
În perioada efectuãrii cercetãrilor arheologice şi pana la luarea deciziei finale asupra materialului arheologic descoperit de instituţiile abilitate conservarea lucrãrilor la monumentele istorice în cauza, precum şi a marturiilor arheologice descoperite revine atât responsabilului ştiinţific al şantierului arheologic, cat şi instituţiei organizatoare, conform avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în funcţie de grupa în care monumentul istoric este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice.
În perioada efectuãrii cercetãrilor arheologice şi pana la luarea deciziei finale asupra materialului arheologic descoperit de instituţiile abilitate conservarea lucrãrilor la monumentele istorice în cauza, precum şi a marturiilor arheologice descoperite revine atât responsabilului ştiinţific al şantierului arheologic, cat şi instituţiei organizatoare, conform avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în funcţie de grupa în care monumentul istoric este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice.
ART. 26
(1) Conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rãmase decopertate se face, în condiţiile legii, de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, sub coordonarea unor specialişti şi experţi atestaţi.
(2) Programul de conservare a monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa A se avizeazã de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar cel al monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa B se avizeazã de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
TITLUL III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice
CAP. 1
Instituţii
ART. 27
(1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã şi asigura aplicarea strategiei naţionale şi urmãreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este parte.
(3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintã statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.
(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizeazã compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activitãţile de cercetare, evidenta, clasare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.
(1) Conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rãmase decopertate se face, în condiţiile legii, de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, sub coordonarea unor specialişti şi experţi atestaţi.
(2) Programul de conservare a monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa A se avizeazã de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar cel al monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa B se avizeazã de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
TITLUL III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice
CAP. 1
Instituţii
ART. 27
(1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã şi asigura aplicarea strategiei naţionale şi urmãreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este parte.
(3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintã statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.
(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizeazã compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activitãţile de cercetare, evidenta, clasare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.
ART. 28
(1) În vederea protejãrii monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate urmãtoarele atribuţii:
a) organizeazã sistemul naţional de cercetare, evidenta, elaborare de reglementãri tehnice, de supraveghere şi inspecţie a monumentelor istorice şi avizeazã reglementãrile tehnice cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care ele sunt elaborate de alte autoritãţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor;
b) conferã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor regimul de monument istoric imobilelor clasate şi instituie zonele lor de protecţie;
c) publica Lista cuprinzând monumentele istorice în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizeazã, potrivit legii;
d) instituie cadastrul monumentelor istorice;
e) face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţãrii cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice;
f) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de construire pentru lucrãrile şi intervenţiile de orice natura asupra monumentelor istorice;
g) emite avizul de specialitate privind regulamentele de construcţie din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
h) colaboreazã la elaborarea secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional care au ca obiect monumentele istorice şi emite avizele de specialitate privind planurile de amenajare a teritoriului judeţean;
i) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de construire sau desfiinţare pentru imobilele aflate în zonele de protecţie a monumentelor istorice sau în ansambluri şi situri istorice, precum şi în zonele de protecţie a acestora, pana la aprobarea, în condiţiile legii, a documentaţiilor de urbanism pentru zonele respective;
j) emite avizele de specialitate privind planurile urbanistice generale ale localitãţilor care cuprind monumente istorice, privind planurile urbanistice zonale pentru zonele protejate care cuprind monumente istorice, precum şi privind planurile urbanistice de detaliu care au ca obiect monumente istorice sau imobile din zona lor de protecţie;
k) iniţiazã, atunci când este necesar, sau solicita consiliilor judeţene exproprierea pentru cauza de utilitate publica a monumentelor istorice din grupa A, respectiv a celor din grupa B, în vederea salvãrii acestora de la distrugere şi degradare;
l) coordoneazã, prin diriginti de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrãrile de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
m) asigura inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al santierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;
n) constata contravenţii şi aplica sancţiuni prin împuterniciţii sãi şi ia mãsurile corespunzãtoare de sesizare a organelor de cercetare penalã în cazul infracţiunilor;
o) instituie, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi Registrul agenţilor economici autorizaţi sa desfãşoare activitãţile prevãzute la lit. q);
p) emite pentru domeniul protejãrii monumentelor istorice atestatul de:
- specialist în cercetarea şi investigarea monumentelor istorice;
- specialist în evidenta;
- specialist în proiectare;
- expert şi expert tehnic;
- responsabil cu execuţia - şef de şantier;
- responsabil cu urmãrirea în timp a construcţiilor;
- diriginte de şantier;
- alt specialist, în conformitate cu Regulamentul privind atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
q) avizeazã, potrivit legii, constituirea agenţilor economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetãri, proiectarea şi executarea de lucrãri asupra monumentelor istorice;
r) colaboreazã cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi cu Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale la organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, pregãtire şi perfecţionare a specialiştilor şi meseriasilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice;
s) susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotãrãşte strategii şi cofinanteaza programe şi publicaţii pentru animarea culturalã şi stimularea interesului public fata de monumentele istorice;
s) elaboreazã împreunã cu Ministerul de Interne normele de prevenire şi de stingere a incendiilor la monumente istorice;
t) stabileşte împreunã cu Ministerul Apãrãrii Naţionale mãsurile speciale de protecţie a monumentelor istorice în caz de conflict armat;
t) colaboreazã cu celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale la realizarea planurilor şi a normelor metodologice pentru stabilirea mãsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de dezastrele naturale; colaboreazã cu Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului la elaborarea normelor şi metodologiilor privind înlãturarea sau diminuarea factorilor poluanti în zonele de protecţie a monumentelor istorice;
u) instituie şi controleazã amplasarea insemnului distinctiv care atesta regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejãrii sale în timp de pace sau de conflict armat;
v) avizeazã înfiinţarea organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice şi colaboreazã cu acestea, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;
w) asigura funcţionarea, logistica, secretariatul tehnic permanent şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ale Comisiei Naţionale de Arheologie şi editeazã publicaţiile acestora;
x) colaboreazã cu organismele internaţionale interesate şi participa, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice;
y) exercita, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice, în vederea protejãrii acestora, precum şi asupra imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice, în vederea pãstrãrii integritãţii fizice a cadrului construit şi natural al monumentelor istorice;
z) instituie şi acorda, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, titlul şi statutul de oraş istoric sau sat istoric, în conformitate cu normele metodologice de clasare şi de evidenta a monumentelor istorice.
(2) Pentru eliberarea avizelor prevãzute la alin. (1) lit. f), g), j) şi v) nu se percep taxe sau tarife.
(3) Pentru eliberarea atestatelor şi avizelor prevãzute la alin. (1) lit. i), p) şi q) se percep taxe şi tarife care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor şi se gestioneazã în regim extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru lucrãri în domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(4) Nivelul tarifelor pentru eliberarea atestatelor este: a) pentru eliberarea atestatelor prevãzute la alin. (1) lit. p) - 800.000 lei; veniturile obţinute se gestioneazã în regim extrabugetar;
b) pentru eliberarea avizelor prevãzute la alin. (1) lit. q) 2.000.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetãri şi proiectare şi 5.000.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitatea executarea de lucrãri la monumentele istorice; veniturile obţinute se gestioneazã în regim extrabugetar.
(5) Nivelul taxelor prevãzute la alin. (1) lit. i) este:
a) pentru clãdiri private cu destinaţia de locuinta, sãnãtate, învãţãmânt sau cultura - 5.000 lei/mp suprafata desfasurata;
b) pentru construcţii în care se desfãşoarã activitãţi economice sau comerciale - 25.000 lei/mp suprafata desfasurata;
c) sunt scutite de la plata taxelor construcţiile cu funcţii de interes public ale statului.
(6) Cuantumul taxelor şi tarifelor prevãzute la alin. (4) şi (5) se actualizeazã anual potrivit coeficientului de inflaţie.
(1) În vederea protejãrii monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate urmãtoarele atribuţii:
a) organizeazã sistemul naţional de cercetare, evidenta, elaborare de reglementãri tehnice, de supraveghere şi inspecţie a monumentelor istorice şi avizeazã reglementãrile tehnice cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care ele sunt elaborate de alte autoritãţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor;
b) conferã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor regimul de monument istoric imobilelor clasate şi instituie zonele lor de protecţie;
c) publica Lista cuprinzând monumentele istorice în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizeazã, potrivit legii;
d) instituie cadastrul monumentelor istorice;
e) face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţãrii cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice;
f) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de construire pentru lucrãrile şi intervenţiile de orice natura asupra monumentelor istorice;
g) emite avizul de specialitate privind regulamentele de construcţie din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
h) colaboreazã la elaborarea secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional care au ca obiect monumentele istorice şi emite avizele de specialitate privind planurile de amenajare a teritoriului judeţean;
i) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de construire sau desfiinţare pentru imobilele aflate în zonele de protecţie a monumentelor istorice sau în ansambluri şi situri istorice, precum şi în zonele de protecţie a acestora, pana la aprobarea, în condiţiile legii, a documentaţiilor de urbanism pentru zonele respective;
j) emite avizele de specialitate privind planurile urbanistice generale ale localitãţilor care cuprind monumente istorice, privind planurile urbanistice zonale pentru zonele protejate care cuprind monumente istorice, precum şi privind planurile urbanistice de detaliu care au ca obiect monumente istorice sau imobile din zona lor de protecţie;
k) iniţiazã, atunci când este necesar, sau solicita consiliilor judeţene exproprierea pentru cauza de utilitate publica a monumentelor istorice din grupa A, respectiv a celor din grupa B, în vederea salvãrii acestora de la distrugere şi degradare;
l) coordoneazã, prin diriginti de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrãrile de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
m) asigura inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al santierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;
n) constata contravenţii şi aplica sancţiuni prin împuterniciţii sãi şi ia mãsurile corespunzãtoare de sesizare a organelor de cercetare penalã în cazul infracţiunilor;
o) instituie, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi Registrul agenţilor economici autorizaţi sa desfãşoare activitãţile prevãzute la lit. q);
p) emite pentru domeniul protejãrii monumentelor istorice atestatul de:
- specialist în cercetarea şi investigarea monumentelor istorice;
- specialist în evidenta;
- specialist în proiectare;
- expert şi expert tehnic;
- responsabil cu execuţia - şef de şantier;
- responsabil cu urmãrirea în timp a construcţiilor;
- diriginte de şantier;
- alt specialist, în conformitate cu Regulamentul privind atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
q) avizeazã, potrivit legii, constituirea agenţilor economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetãri, proiectarea şi executarea de lucrãri asupra monumentelor istorice;
r) colaboreazã cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi cu Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale la organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, pregãtire şi perfecţionare a specialiştilor şi meseriasilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice;
s) susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotãrãşte strategii şi cofinanteaza programe şi publicaţii pentru animarea culturalã şi stimularea interesului public fata de monumentele istorice;
s) elaboreazã împreunã cu Ministerul de Interne normele de prevenire şi de stingere a incendiilor la monumente istorice;
t) stabileşte împreunã cu Ministerul Apãrãrii Naţionale mãsurile speciale de protecţie a monumentelor istorice în caz de conflict armat;
t) colaboreazã cu celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale la realizarea planurilor şi a normelor metodologice pentru stabilirea mãsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de dezastrele naturale; colaboreazã cu Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului la elaborarea normelor şi metodologiilor privind înlãturarea sau diminuarea factorilor poluanti în zonele de protecţie a monumentelor istorice;
u) instituie şi controleazã amplasarea insemnului distinctiv care atesta regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejãrii sale în timp de pace sau de conflict armat;
v) avizeazã înfiinţarea organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice şi colaboreazã cu acestea, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;
w) asigura funcţionarea, logistica, secretariatul tehnic permanent şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ale Comisiei Naţionale de Arheologie şi editeazã publicaţiile acestora;
x) colaboreazã cu organismele internaţionale interesate şi participa, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice;
y) exercita, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice, în vederea protejãrii acestora, precum şi asupra imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice, în vederea pãstrãrii integritãţii fizice a cadrului construit şi natural al monumentelor istorice;
z) instituie şi acorda, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, titlul şi statutul de oraş istoric sau sat istoric, în conformitate cu normele metodologice de clasare şi de evidenta a monumentelor istorice.
(2) Pentru eliberarea avizelor prevãzute la alin. (1) lit. f), g), j) şi v) nu se percep taxe sau tarife.
(3) Pentru eliberarea atestatelor şi avizelor prevãzute la alin. (1) lit. i), p) şi q) se percep taxe şi tarife care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor şi se gestioneazã în regim extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru lucrãri în domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(4) Nivelul tarifelor pentru eliberarea atestatelor este: a) pentru eliberarea atestatelor prevãzute la alin. (1) lit. p) - 800.000 lei; veniturile obţinute se gestioneazã în regim extrabugetar;
b) pentru eliberarea avizelor prevãzute la alin. (1) lit. q) 2.000.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetãri şi proiectare şi 5.000.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitatea executarea de lucrãri la monumentele istorice; veniturile obţinute se gestioneazã în regim extrabugetar.
(5) Nivelul taxelor prevãzute la alin. (1) lit. i) este:
a) pentru clãdiri private cu destinaţia de locuinta, sãnãtate, învãţãmânt sau cultura - 5.000 lei/mp suprafata desfasurata;
b) pentru construcţii în care se desfãşoarã activitãţi economice sau comerciale - 25.000 lei/mp suprafata desfasurata;
c) sunt scutite de la plata taxelor construcţiile cu funcţii de interes public ale statului.
(6) Cuantumul taxelor şi tarifelor prevãzute la alin. (4) şi (5) se actualizeazã anual potrivit coeficientului de inflaţie.
ART. 29
(1) Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional se reorganizeazã în Institutul Naţional al Monumentelor Istorice ca instituţie publica în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.
(2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotãrâre a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, fãrã a afecta exerciţiul financiar curent.
(3) Principalele atribuţii ale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) actualizeazã evidenta monumentelor istorice;
b) elaboreazã şi propune actualizarea periodicã a Listei cuprinzând monumentele istorice;
c) elaboreazã normative şi metodologii pentru domeniul monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
d) asigura fundamentarea ştiinţificã a deciziilor şi avizelor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice privind clasarea şi evidenta monumentelor istorice, la intervenţiile asupra acestora, precum şi în zonele lor de protecţie;
e) gestioneazã, în condiţiile legii, fondurile destinate evidentei, elaborãrii normelor şi metodologiilor pentru monumente istorice, investigatiilor, proiectelor-pilot, expertizelor, cercetãrilor şi studiilor specifice;
f) administreazã baza nationala de date a monumentelor istorice, arhiva, fototeca, fondul cartografic şi biblioteca monumentelor istorice, care sunt proprietatea publica a statului roman;
g) coordoneazã activitatea instituţiilor din teritoriu privind evidenta monumentelor istorice şi realizarea cadastrului acestora;
h) editeazã Revista monumentelor istorice şi Buletinul monumentelor istorice, precum şi alte publicaţii de specialitate, pe orice tip de suport.
(4) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice organizeazã şi realizeazã alte activitãţi aducatoare de venituri, specifice atribuţiilor sale, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, venituri pe care le gestioneazã în regim extrabugetar.
(5) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice preia în administrare la data infiintarii sale intreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţionat anterior în domeniul monumentelor istorice: Comisia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice şi de Arta, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Economicã şi a Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional.
(6) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice dezvolta fondul şi baza nationala de date, inclusiv prin achiziţii şi donaţii.
(1) Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional se reorganizeazã în Institutul Naţional al Monumentelor Istorice ca instituţie publica în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.
(2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotãrâre a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, fãrã a afecta exerciţiul financiar curent.
(3) Principalele atribuţii ale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) actualizeazã evidenta monumentelor istorice;
b) elaboreazã şi propune actualizarea periodicã a Listei cuprinzând monumentele istorice;
c) elaboreazã normative şi metodologii pentru domeniul monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
d) asigura fundamentarea ştiinţificã a deciziilor şi avizelor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice privind clasarea şi evidenta monumentelor istorice, la intervenţiile asupra acestora, precum şi în zonele lor de protecţie;
e) gestioneazã, în condiţiile legii, fondurile destinate evidentei, elaborãrii normelor şi metodologiilor pentru monumente istorice, investigatiilor, proiectelor-pilot, expertizelor, cercetãrilor şi studiilor specifice;
f) administreazã baza nationala de date a monumentelor istorice, arhiva, fototeca, fondul cartografic şi biblioteca monumentelor istorice, care sunt proprietatea publica a statului roman;
g) coordoneazã activitatea instituţiilor din teritoriu privind evidenta monumentelor istorice şi realizarea cadastrului acestora;
h) editeazã Revista monumentelor istorice şi Buletinul monumentelor istorice, precum şi alte publicaţii de specialitate, pe orice tip de suport.
(4) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice organizeazã şi realizeazã alte activitãţi aducatoare de venituri, specifice atribuţiilor sale, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, venituri pe care le gestioneazã în regim extrabugetar.
(5) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice preia în administrare la data infiintarii sale intreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţionat anterior în domeniul monumentelor istorice: Comisia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice şi de Arta, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Economicã şi a Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional.
(6) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice dezvolta fondul şi baza nationala de date, inclusiv prin achiziţii şi donaţii.
ART. 30
(1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizeazã în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publica cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
(2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, fãrã a afecta exerciţiul financiar în curs.
(3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetãrii şi expertizarii în vederea proiectãrii şi execuţiei lucrãrilor de consolidare-restaurare şi de punere în valoare a monumentelor istorice;
b) fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea prioritatilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fãrã dobanda, cu dobanda redusã sau cu dobanda pieţei, pentru efectuarea de lucrãri de protejare la monumentele istorice deţinute;
c) gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile alin. (3) lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, instituit potrivit prevederilor art. 51, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursãri de credite şi plati din dobânzi se utilizeazã în sistem revolving, cu acelaşi scop;
d) administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor; propunerea concesionarii sau închirierii acestora în condiţiile legii;
e) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice;
f) organizarea şi realizarea altor activitãţi specifice atribuţiilor sale, aducatoare de venituri, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, pe care le gestioneazã în regim extrabugetar.
(4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data infiintarii sale intreaga baza materialã de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.
(1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizeazã în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publica cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
(2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, fãrã a afecta exerciţiul financiar în curs.
(3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetãrii şi expertizarii în vederea proiectãrii şi execuţiei lucrãrilor de consolidare-restaurare şi de punere în valoare a monumentelor istorice;
b) fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea prioritatilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fãrã dobanda, cu dobanda redusã sau cu dobanda pieţei, pentru efectuarea de lucrãri de protejare la monumentele istorice deţinute;
c) gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile alin. (3) lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, instituit potrivit prevederilor art. 51, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursãri de credite şi plati din dobânzi se utilizeazã în sistem revolving, cu acelaşi scop;
d) administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor; propunerea concesionarii sau închirierii acestora în condiţiile legii;
e) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice;
f) organizarea şi realizarea altor activitãţi specifice atribuţiilor sale, aducatoare de venituri, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, pe care le gestioneazã în regim extrabugetar.
(4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data infiintarii sale intreaga baza materialã de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.
ART. 31
(1) În vederea realizãrii mãsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cadrul direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, Serviciul monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
(2) Atribuţiile Serviciului monumentelor istorice sunt cele stabilite prin prezenta lege, prin Legea nr. 11/1994 privind unele ordonanţe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe, prin Legea nr. 41/1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional şi prin alte acte normative.
Organisme de specialitate
ART. 32
(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se reorganizeazã Comisia Nationala a Monumentelor Istorice şi se modifica structura şi modul sau de funcţionare. Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este organismul ştiinţific, consultativ şi de avizare în domeniul protejãrii monumentelor istorice, care funcţioneazã pe lângã Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizeazã, dupã caz, metodologiile, normativele şi mãsurile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(3) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este formatã din personalitãţi şi specialişti atestaţi în domeniul protejãrii şi punerii în valoare a monumentelor istorice, în sensul prezentei legi.
(4) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este compusa din 21 de membri, este condusã de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţioneazã în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.
(5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea:
a) Academiei Romane - 2 membri;
b) Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei - un membru;
c) Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii - 2 membri;
d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice - un membru;
e) Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice.
(6) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se elaboreazã Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(7) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice poate alege ca membri de onoare ai sãi specialişti din ţara sau din strãinãtate, personalitãţi ştiinţifice de recunoaştere internationala din domeniul cercetãrii şi protejãrii monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validati cu votul majoritãţii simple a comisiei.
(8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(1) În vederea realizãrii mãsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cadrul direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, Serviciul monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
(2) Atribuţiile Serviciului monumentelor istorice sunt cele stabilite prin prezenta lege, prin Legea nr. 11/1994 privind unele ordonanţe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe, prin Legea nr. 41/1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional şi prin alte acte normative.
Organisme de specialitate
ART. 32
(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se reorganizeazã Comisia Nationala a Monumentelor Istorice şi se modifica structura şi modul sau de funcţionare. Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este organismul ştiinţific, consultativ şi de avizare în domeniul protejãrii monumentelor istorice, care funcţioneazã pe lângã Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizeazã, dupã caz, metodologiile, normativele şi mãsurile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(3) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este formatã din personalitãţi şi specialişti atestaţi în domeniul protejãrii şi punerii în valoare a monumentelor istorice, în sensul prezentei legi.
(4) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este compusa din 21 de membri, este condusã de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţioneazã în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.
(5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea:
a) Academiei Romane - 2 membri;
b) Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei - un membru;
c) Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii - 2 membri;
d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice - un membru;
e) Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice.
(6) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se elaboreazã Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(7) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice poate alege ca membri de onoare ai sãi specialişti din ţara sau din strãinãtate, personalitãţi ştiinţifice de recunoaştere internationala din domeniul cercetãrii şi protejãrii monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validati cu votul majoritãţii simple a comisiei.
(8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
ART. 33
(1) Autoritatea deciziilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este garantatã prin prezenta lege.
(2) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice îşi desfãşoarã activitatea prin lucrãri în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate.
(3) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Preşedintele împreunã cu vicepreşedinţii şi secretarul formeazã Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regula cu majoritatea simpla a voturilor, cu excepţia cazurilor prevãzute în prezenta lege.
(1) Autoritatea deciziilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este garantatã prin prezenta lege.
(2) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice îşi desfãşoarã activitatea prin lucrãri în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate.
(3) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Preşedintele împreunã cu vicepreşedinţii şi secretarul formeazã Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regula cu majoritatea simpla a voturilor, cu excepţia cazurilor prevãzute în prezenta lege.
ART. 34
(1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o reprezintã pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinitã de directorul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor.
(1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o reprezintã pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinitã de directorul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 35
(1) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice are urmãtoarele atribuţii:
a) fundamenteazã din punct de vedere ştiinţific strategia nationala de protejare a monumentelor istorice;
b) avizeazã metodologiile, normele, normativele şi reglementãrile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejãrii monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
c) hotãrãşte clasarea, neclasarea, declasarea şi schimbarea grupei monumentelor istorice;
d) stabileşte criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice, precum şi criteriile de avizare a agenţilor economici cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice;
e) avizeazã secţiunile de specialitate prevãzute în Planul de amenajare a teritoriului naţional, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
f) avizeazã planurile urbanistice generale ale localitãţilor care cuprind monumente istorice, planurile urbanistice zonale ale zonelor protejate care cuprind monumente istorice, precum şi regulamentele de construire aferente acestor zone, iar în absenta unor astfel de documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobate, planurile urbanistice de detaliu care au drept obiect monumente istorice sau imobile din zona de protecţie a acestora;
g) avizeazã studiile de fundamentare istorico-ştiinţificã pentru instituirea şi delimitarea zonelor protejate de patrimoniu construit şi a ariilor siturilor arheologice protejate prin lege, precum şi reglementãrile generale de amenajare a teritoriului acestora, conform normelor legale în vigoare;
h) avizeazã documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice din grupa A; avizeazã inscriptionarea şi marcarea monumentelor istorice, având la baza texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
i) avizeazã documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
j) formuleazã prioritãţile lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice în vederea fundamentarii sumelor necesare ce urmeazã sa fie alocate în acest scop de la bugetul de stat, examineazã şi avizeazã prioritãţile de finanţare din fondurile aprobate prin buget, precum şi modificãrile survenite pe parcursul anului bugetar;
k) avizeazã propunerile de achiziţii de monumente istorice, ce se realizeazã prin Ministerul Culturii şi Cultelor;
l) controleazã aplicarea deciziilor sale de cãtre proprietarii sau deţinãtorii de monumente istorice cu orice titlu;
m) avizeazã contractele Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice;
n) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
o) sesizeazã organele de stat competente pentru aplicarea şi luarea de mãsuri privind protejarea monumentelor istorice, ca urmare a constatãrilor controalelor efectuate de cãtre membrii sãi, potrivit procedurilor prevãzute de prezenta lege şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;
p) susţine elaborarea de programe de pregãtire a specialiştilor, precum şi de planuri de învãţãmânt şi specializare în domeniul protejãrii monumentelor istorice;
q) reprezintã România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare.
(2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice menţionate în alin. (1) lit. f), g), h), i), o) şi p) pot fi delegate secţiunilor sau comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(1) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice are urmãtoarele atribuţii:
a) fundamenteazã din punct de vedere ştiinţific strategia nationala de protejare a monumentelor istorice;
b) avizeazã metodologiile, normele, normativele şi reglementãrile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejãrii monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
c) hotãrãşte clasarea, neclasarea, declasarea şi schimbarea grupei monumentelor istorice;
d) stabileşte criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice, precum şi criteriile de avizare a agenţilor economici cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice;
e) avizeazã secţiunile de specialitate prevãzute în Planul de amenajare a teritoriului naţional, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
f) avizeazã planurile urbanistice generale ale localitãţilor care cuprind monumente istorice, planurile urbanistice zonale ale zonelor protejate care cuprind monumente istorice, precum şi regulamentele de construire aferente acestor zone, iar în absenta unor astfel de documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobate, planurile urbanistice de detaliu care au drept obiect monumente istorice sau imobile din zona de protecţie a acestora;
g) avizeazã studiile de fundamentare istorico-ştiinţificã pentru instituirea şi delimitarea zonelor protejate de patrimoniu construit şi a ariilor siturilor arheologice protejate prin lege, precum şi reglementãrile generale de amenajare a teritoriului acestora, conform normelor legale în vigoare;
h) avizeazã documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice din grupa A; avizeazã inscriptionarea şi marcarea monumentelor istorice, având la baza texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
i) avizeazã documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
j) formuleazã prioritãţile lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice în vederea fundamentarii sumelor necesare ce urmeazã sa fie alocate în acest scop de la bugetul de stat, examineazã şi avizeazã prioritãţile de finanţare din fondurile aprobate prin buget, precum şi modificãrile survenite pe parcursul anului bugetar;
k) avizeazã propunerile de achiziţii de monumente istorice, ce se realizeazã prin Ministerul Culturii şi Cultelor;
l) controleazã aplicarea deciziilor sale de cãtre proprietarii sau deţinãtorii de monumente istorice cu orice titlu;
m) avizeazã contractele Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice;
n) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
o) sesizeazã organele de stat competente pentru aplicarea şi luarea de mãsuri privind protejarea monumentelor istorice, ca urmare a constatãrilor controalelor efectuate de cãtre membrii sãi, potrivit procedurilor prevãzute de prezenta lege şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;
p) susţine elaborarea de programe de pregãtire a specialiştilor, precum şi de planuri de învãţãmânt şi specializare în domeniul protejãrii monumentelor istorice;
q) reprezintã România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare.
(2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice menţionate în alin. (1) lit. f), g), h), i), o) şi p) pot fi delegate secţiunilor sau comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
ART. 36
(1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeazã ca organisme ştiinţifice în teritoriu ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(2) Numãrul, teritoriul de competenta, organizarea şi funcţionarea comisiilor regionale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au câte 9 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4) Componenta comisiilor regionale ale monumentelor istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au urmãtoarele atribuţii:
a) urmãresc aplicarea strategiei naţionale de protejare a monumentelor istorice în regiunea lor de competenta;
b) analizeazã şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenta în grupa A sau B, dupã caz;
c) avizeazã planurile urbanistice generale, planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu ale localitãţilor ce cuprind monumente istorice clasate în grupa B;
d) avizeazã planurile urbanistice de detaliu şi proiectele de execuţie în zonele cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care exista reglementãri avizate de Comisia Nationala a Monumentelor Istorice;
e) avizeazã documentaţiile tehnice care propun lucrãri de cercetare, investigaţii şi expertize tehnice, proiectele tehnice şi detaliile de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B;
f) propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi autoritãţilor administraţiei publice locale prioritãţile de finanţare şi/sau cofinantare, dupã caz, a lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice clasate în grupa B;
g) controleazã respectarea prevederilor legale referitoare la protejarea monumentelor istorice de cãtre deţinãtorii cu orice titlu, precum şi de cãtre cei care executa lucrãri la monumente istorice sau în zonele de protecţie a acestora;
h) avizeazã documentaţiile pentru lucrãri de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificãri de arhitectura ori ale componentelor artistice, în condiţiile în care lucrãrile se executa cu respectarea materialelor, tehnicilor şi formelor constructive iniţiale;
i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenta, potrivit dispoziţiilor legale.
(1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeazã ca organisme ştiinţifice în teritoriu ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(2) Numãrul, teritoriul de competenta, organizarea şi funcţionarea comisiilor regionale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au câte 9 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4) Componenta comisiilor regionale ale monumentelor istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au urmãtoarele atribuţii:
a) urmãresc aplicarea strategiei naţionale de protejare a monumentelor istorice în regiunea lor de competenta;
b) analizeazã şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenta în grupa A sau B, dupã caz;
c) avizeazã planurile urbanistice generale, planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu ale localitãţilor ce cuprind monumente istorice clasate în grupa B;
d) avizeazã planurile urbanistice de detaliu şi proiectele de execuţie în zonele cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care exista reglementãri avizate de Comisia Nationala a Monumentelor Istorice;
e) avizeazã documentaţiile tehnice care propun lucrãri de cercetare, investigaţii şi expertize tehnice, proiectele tehnice şi detaliile de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B;
f) propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi autoritãţilor administraţiei publice locale prioritãţile de finanţare şi/sau cofinantare, dupã caz, a lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice clasate în grupa B;
g) controleazã respectarea prevederilor legale referitoare la protejarea monumentelor istorice de cãtre deţinãtorii cu orice titlu, precum şi de cãtre cei care executa lucrãri la monumente istorice sau în zonele de protecţie a acestora;
h) avizeazã documentaţiile pentru lucrãri de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificãri de arhitectura ori ale componentelor artistice, în condiţiile în care lucrãrile se executa cu respectarea materialelor, tehnicilor şi formelor constructive iniţiale;
i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenta, potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 37
(1) În cadrul corpului de control al ministrului culturii şi cultelor se constituie un compartiment de control şi audit, exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(2) Structura şi organigrama compartimentului de control şi audit se stabilesc în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are urmãtoarele atribuţii:
a) controleazã, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice;
b) constata încãlcarea prevederilor legale în domeniul conservãrii, restaurarii şi protejãrii monumentelor istorice; stabileşte persoanele responsabile şi rãspunderea disciplinarã, materialã, contravenţionalã sau penalã a acestora;
c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe santierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop organele abilitate ale statului au obligaţia sa sprijine personalul compartimentului în exercitarea atribuţiilor;
d) face propuneri de sancţionare în condiţiile legii a abaterilor constatate;
e) asigura activitatea de audit în domeniul activitãţii de protejare a monumentelor istorice, în condiţiile legii.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la alin. (3) compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul sa solicite şi sa primeascã informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoana fizica sau juridicã, aceasta având obligaţia de a da curs solicitãrii în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV
Responsabilitãţile proprietarilor de monumente istorice şi ale autoritãţilor administraţiei publice locale
CAP. 1
Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
ART. 38
(1) În scopul protejãrii monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
a) sa întreţinã, sa foloseascã şi sa exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinta monumentului istoric, conform art. 16;
b) sa asigure paza monumentelor istorice şi sa ia mãsuri pentru apãrarea impotriva incendiilor;
c) sa înştiinţeze de urgenta, în scris, direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificãri sau degradari în starea fizica a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale;
d) sa înştiinţeze de urgenta, în scris, direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea intamplatoare a oricãror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând pãstrarea descoperirilor în condiţiile legii, pana la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
e) sa asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatãrii stãrii de conservare sau pentru efectuarea de cercetãri, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenta;
f) în cazul în care solicita descãrcarea imobilului de sarcina arheologicã, sa finanteze sãpãtura şi cercetarea arheologicã aferente;
g) sa obţinã avizele prevãzute de lege pentru toate intervenţiile prevãzute la art. 22;
h) sa asigure efectuarea lucrãrilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricãror alte lucrãri, conform prevederilor legale, numai de cãtre persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi sa prevadã în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate;
i) sa respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când executa ei înşişi lucrãri de întreţinere curenta sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;
j) sa permitã, pe baza prevederilor contractuale, executarea interventiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;
k) sa permitã montarea şi sa întreţinã însemnul şi sigla "Monument istoric";
l) sa obţinã avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi sa asigure pe propria rãspundere condiţii corespunzãtoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
m) sa comunice direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, dupã caz, asupra monumentelor istorice.
(2) În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constata producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justa despãgubire, achitatã în termen de 60 de zile de la constatare de cãtre instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea.
(3) Cu privire la înstrãinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au urmãtoarele obligaţii:
a) sa înştiinţeze în scris direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a instraina monumentul istoric, în vederea exercitãrii dreptului de preemţiune al statului sau, dupã caz, al unitãţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
b) sa notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinta monumentului istoric;
c) sa înştiinţeze în scris direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi sa transmitã acesteia o copie de pe acte.
(1) În cadrul corpului de control al ministrului culturii şi cultelor se constituie un compartiment de control şi audit, exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(2) Structura şi organigrama compartimentului de control şi audit se stabilesc în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are urmãtoarele atribuţii:
a) controleazã, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice;
b) constata încãlcarea prevederilor legale în domeniul conservãrii, restaurarii şi protejãrii monumentelor istorice; stabileşte persoanele responsabile şi rãspunderea disciplinarã, materialã, contravenţionalã sau penalã a acestora;
c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe santierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop organele abilitate ale statului au obligaţia sa sprijine personalul compartimentului în exercitarea atribuţiilor;
d) face propuneri de sancţionare în condiţiile legii a abaterilor constatate;
e) asigura activitatea de audit în domeniul activitãţii de protejare a monumentelor istorice, în condiţiile legii.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la alin. (3) compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul sa solicite şi sa primeascã informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoana fizica sau juridicã, aceasta având obligaţia de a da curs solicitãrii în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV
Responsabilitãţile proprietarilor de monumente istorice şi ale autoritãţilor administraţiei publice locale
CAP. 1
Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
ART. 38
(1) În scopul protejãrii monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
a) sa întreţinã, sa foloseascã şi sa exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinta monumentului istoric, conform art. 16;
b) sa asigure paza monumentelor istorice şi sa ia mãsuri pentru apãrarea impotriva incendiilor;
c) sa înştiinţeze de urgenta, în scris, direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificãri sau degradari în starea fizica a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale;
d) sa înştiinţeze de urgenta, în scris, direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea intamplatoare a oricãror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând pãstrarea descoperirilor în condiţiile legii, pana la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
e) sa asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatãrii stãrii de conservare sau pentru efectuarea de cercetãri, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenta;
f) în cazul în care solicita descãrcarea imobilului de sarcina arheologicã, sa finanteze sãpãtura şi cercetarea arheologicã aferente;
g) sa obţinã avizele prevãzute de lege pentru toate intervenţiile prevãzute la art. 22;
h) sa asigure efectuarea lucrãrilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricãror alte lucrãri, conform prevederilor legale, numai de cãtre persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi sa prevadã în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate;
i) sa respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când executa ei înşişi lucrãri de întreţinere curenta sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;
j) sa permitã, pe baza prevederilor contractuale, executarea interventiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;
k) sa permitã montarea şi sa întreţinã însemnul şi sigla "Monument istoric";
l) sa obţinã avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi sa asigure pe propria rãspundere condiţii corespunzãtoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
m) sa comunice direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, dupã caz, asupra monumentelor istorice.
(2) În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constata producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justa despãgubire, achitatã în termen de 60 de zile de la constatare de cãtre instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea.
(3) Cu privire la înstrãinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au urmãtoarele obligaţii:
a) sa înştiinţeze în scris direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a instraina monumentul istoric, în vederea exercitãrii dreptului de preemţiune al statului sau, dupã caz, al unitãţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
b) sa notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinta monumentului istoric;
c) sa înştiinţeze în scris direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi sa transmitã acesteia o copie de pe acte.
ART. 39
(1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privatã a persoanelor fizice sau juridice statul sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, pot sa asigure, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, asistenta ştiinţificã şi de specialitate, în condiţiile legii.
(2) Asistenta prevãzutã la alin. (1) se oferã pe baza convenţiilor încheiate între pãrţi, care stipuleazã condiţiile de acordare, utilizare şi de retragere a acesteia.
(3) Asistenta din partea statului, respectiv a autoritãţilor administraţiei publice locale, este acordatã prin intermediul instituţiilor de specialitate din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a instituţiilor de specialitate subordonate autoritãţilor administraţiei publice locale.
(4) Asistenta ştiinţificã se realizeazã prin acces la evidentele de specialitate privind monumentele istorice deţinute, prin consultanţa şi prin elaborarea de cercetãri, studii şi expertize.
(5) Asistenta ştiinţificã şi de specialitate este asigurata de instituţiile abilitate prin prezenta lege, în conformitate cu prioritãţile stabilite în strategia nationala de protejare a monumentelor istorice.
(6) În cazul în care statul sau autoritãţile publice locale acorda sprijin financiar, acesta consta în acoperirea parţialã sau totalã a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, dupã caz, ale lucrãrilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.
(1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privatã a persoanelor fizice sau juridice statul sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, pot sa asigure, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, asistenta ştiinţificã şi de specialitate, în condiţiile legii.
(2) Asistenta prevãzutã la alin. (1) se oferã pe baza convenţiilor încheiate între pãrţi, care stipuleazã condiţiile de acordare, utilizare şi de retragere a acesteia.
(3) Asistenta din partea statului, respectiv a autoritãţilor administraţiei publice locale, este acordatã prin intermediul instituţiilor de specialitate din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a instituţiilor de specialitate subordonate autoritãţilor administraţiei publice locale.
(4) Asistenta ştiinţificã se realizeazã prin acces la evidentele de specialitate privind monumentele istorice deţinute, prin consultanţa şi prin elaborarea de cercetãri, studii şi expertize.
(5) Asistenta ştiinţificã şi de specialitate este asigurata de instituţiile abilitate prin prezenta lege, în conformitate cu prioritãţile stabilite în strategia nationala de protejare a monumentelor istorice.
(6) În cazul în care statul sau autoritãţile publice locale acorda sprijin financiar, acesta consta în acoperirea parţialã sau totalã a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, dupã caz, ale lucrãrilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.
ART. 40
(1) Contribuţia financiarã a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejãrii monumentelor istorice, indiferent de deţinãtor, poate sa acopere total sau parţial costul lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice, în funcţie de grupa în care acestea sunt înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice.
(2) Contribuţia financiarã a consiliilor judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale, dupã caz, poate sa acopere integral sau parţial costul lucrãrilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinantare, costul lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale respective.
(3) Contribuţia financiarã a statului şi a autoritãţilor administraţiei publice locale poate fi asigurata prin cofinantare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.
(4) Situaţiile în care statul, respectiv autoritãţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrãrilor menţionate la alin. (1)-(3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(5) În situaţiile şi în condiţiile prevãzute la alin. (4), la data alocãrii sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autoritãţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauza se constituie o garanţie imobiliarã pentru o perioada de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unitãţilor administrativ-teritoriale.
(6) Garanţia imobiliarã prevãzutã la alin. (5) se recupereazã în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, dupã caz, a autoritãţilor administraţiei publice locale, împreunã cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauza a fost înstrãinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
(7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale este scutitã de taxa de timbru.
(8) La data implinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliarã instituitã asupra imobilului se stinge de drept.
(1) Contribuţia financiarã a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejãrii monumentelor istorice, indiferent de deţinãtor, poate sa acopere total sau parţial costul lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice, în funcţie de grupa în care acestea sunt înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice.
(2) Contribuţia financiarã a consiliilor judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale, dupã caz, poate sa acopere integral sau parţial costul lucrãrilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinantare, costul lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale respective.
(3) Contribuţia financiarã a statului şi a autoritãţilor administraţiei publice locale poate fi asigurata prin cofinantare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.
(4) Situaţiile în care statul, respectiv autoritãţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrãrilor menţionate la alin. (1)-(3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(5) În situaţiile şi în condiţiile prevãzute la alin. (4), la data alocãrii sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autoritãţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauza se constituie o garanţie imobiliarã pentru o perioada de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unitãţilor administrativ-teritoriale.
(6) Garanţia imobiliarã prevãzutã la alin. (5) se recupereazã în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, dupã caz, a autoritãţilor administraţiei publice locale, împreunã cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauza a fost înstrãinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
(7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale este scutitã de taxa de timbru.
(8) La data implinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliarã instituitã asupra imobilului se stinge de drept.
ART. 41
(1) Pentru stimularea protejãrii monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizeazã pe cheltuiala proprie, integral sau parţial, lucrãri de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiazã, în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrãri cuvenite bugetelor locale.
(2) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevãzute la alin. (1) sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din valoarea acestora.
(1) Pentru stimularea protejãrii monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizeazã pe cheltuiala proprie, integral sau parţial, lucrãri de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiazã, în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrãri cuvenite bugetelor locale.
(2) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevãzute la alin. (1) sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din valoarea acestora.
ART. 42
(1) Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clãdirile care sunt monumente istorice, cu excepţia spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi economice sau comerciale, potrivit legii.
(2) Pentru suprafata ocupatã la sol de construcţiile care sunt monumente istorice nu se plãteşte impozitul pe teren.
(3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafata afectatã şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare.
(1) Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clãdirile care sunt monumente istorice, cu excepţia spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi economice sau comerciale, potrivit legii.
(2) Pentru suprafata ocupatã la sol de construcţiile care sunt monumente istorice nu se plãteşte impozitul pe teren.
(3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafata afectatã şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare.
ART. 43
(1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinta sau pentru activitãţi necomerciale, şi care se angajeazã în scris la direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional în al carei teritoriu de competenta se afla bunul imobil în cauza sa execute, în termen de 12 luni, lucrãrile de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnica aprobatã şi avizatã în condiţiile legii.
(2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevãzut la alin. (1) poate fi prelungit o singura data cu încã 12 luni.
(3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevãzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrãinãrii bunului înaintea efectuãrii sau încheierii lucrãrilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recupereazã prin direcţia generalã a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric.
(5) Înstrãinarea cu titlu gratuit sau oneros cãtre stat sau cãtre unitãţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutitã de plata taxelor de timbru.
(1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinta sau pentru activitãţi necomerciale, şi care se angajeazã în scris la direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional în al carei teritoriu de competenta se afla bunul imobil în cauza sa execute, în termen de 12 luni, lucrãrile de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnica aprobatã şi avizatã în condiţiile legii.
(2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevãzut la alin. (1) poate fi prelungit o singura data cu încã 12 luni.
(3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevãzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrãinãrii bunului înaintea efectuãrii sau încheierii lucrãrilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recupereazã prin direcţia generalã a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric.
(5) Înstrãinarea cu titlu gratuit sau oneros cãtre stat sau cãtre unitãţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutitã de plata taxelor de timbru.
ART. 44
Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a interventiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizeazã bunul imobil numai pentru activitãţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.
Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a interventiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizeazã bunul imobil numai pentru activitãţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.
ART. 45
Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiazã de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrãrile pe care le finanţeazã şi care sunt necesare pentru pãstrarea integritãţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobatã pentru zona de protecţie respectiva, sau prin avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
CAP. 2
Atribuţiile autoritãţilor administraţiei publice locale
ART. 46
(1) În vederea protejãrii monumentelor istorice şi a respectãrii prevederilor legale în acest domeniu autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii:
a) coopereazã cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilitãţi în domeniul protejãrii monumentelor istorice şi asigura punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;
b) asigura protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocand resurse financiare în acest scop;
c) coopereazã cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;
d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrãri de protejare a monumentelor istorice şi pot infiinta în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;
e) participa la finanţarea lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice, prevãzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administreazã;
f) cuprind în programele de dezvoltare economicosociala şi urbanistica, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaboreazã, actualizeazã şi aproba documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
g) iau mãsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradãrii monumentelor istorice;
h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, dupã caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sa realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.
Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiazã de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrãrile pe care le finanţeazã şi care sunt necesare pentru pãstrarea integritãţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobatã pentru zona de protecţie respectiva, sau prin avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
CAP. 2
Atribuţiile autoritãţilor administraţiei publice locale
ART. 46
(1) În vederea protejãrii monumentelor istorice şi a respectãrii prevederilor legale în acest domeniu autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii:
a) coopereazã cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilitãţi în domeniul protejãrii monumentelor istorice şi asigura punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;
b) asigura protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocand resurse financiare în acest scop;
c) coopereazã cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;
d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrãri de protejare a monumentelor istorice şi pot infiinta în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;
e) participa la finanţarea lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice, prevãzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administreazã;
f) cuprind în programele de dezvoltare economicosociala şi urbanistica, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaboreazã, actualizeazã şi aproba documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
g) iau mãsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradãrii monumentelor istorice;
h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, dupã caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sa realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.
ART. 47
Pentru protejarea monumentelor istorice din unitãţile administrativ-teritoriale de competenta consiliile locale au urmãtoarele atribuţii:
a) colaboreazã cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizand acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejãrii monumentelor istorice;
b) în vederea întocmirii sau modificãrii planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localitãţilor, asigura elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;
c) elaboreazã regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi le aproba numai pe baza şi în condiţiile avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, dupã caz;
d) prevãd, în termen de 12 luni de la clasarea siturilor ca monumente istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului aferente;
e) asigura elaborarea şi aproba programe speciale de prevenire a degradãrii monumentelor istorice din municipiul, oraşul sau comuna respectiva, cu respectarea avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, dupã caz;
f) la solicitarea direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreunã cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;
g) colaboreazã cu compartimentele specializate ale altor autoritãţi ale administraţiei publice locale, în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se afla pe teritoriul mai multor unitãţi administrativ-teritoriale.
Pentru protejarea monumentelor istorice din unitãţile administrativ-teritoriale de competenta consiliile locale au urmãtoarele atribuţii:
a) colaboreazã cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizand acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejãrii monumentelor istorice;
b) în vederea întocmirii sau modificãrii planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localitãţilor, asigura elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;
c) elaboreazã regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi le aproba numai pe baza şi în condiţiile avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, dupã caz;
d) prevãd, în termen de 12 luni de la clasarea siturilor ca monumente istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului aferente;
e) asigura elaborarea şi aproba programe speciale de prevenire a degradãrii monumentelor istorice din municipiul, oraşul sau comuna respectiva, cu respectarea avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, dupã caz;
f) la solicitarea direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreunã cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;
g) colaboreazã cu compartimentele specializate ale altor autoritãţi ale administraţiei publice locale, în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se afla pe teritoriul mai multor unitãţi administrativ-teritoriale.
ART. 48
Primarul are urmãtoarele atribuţii specifice:
a) verifica existenta tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinta monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigura menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrãrilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
b) ia mãsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referã la intervenţii asupra monumentelor istorice;
c) emite de urgenta autorizaţia de construire, în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea executãrii lucrãrilor provizorii sau de intervenţii urgente, de consolidare temporarã şi punere în siguranta a monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6 luni, putând fi prelungitã o singura data cu încã 6 luni, şi înceteazã o data cu eliberarea unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive;
d) dispune oprirea oricãror lucrãri de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotãrãşte şi, dupã caz, organizeazã paza acestora şi anunta în cel mai scurt timp direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti;
e) asigura prin aparatul propiu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controleazã întreţinerea lor de cãtre proprietar;
f) asigura paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnaland de urgenta direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
g) asigura efectuarea, împreunã cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.
Primarul are urmãtoarele atribuţii specifice:
a) verifica existenta tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinta monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigura menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrãrilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
b) ia mãsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referã la intervenţii asupra monumentelor istorice;
c) emite de urgenta autorizaţia de construire, în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea executãrii lucrãrilor provizorii sau de intervenţii urgente, de consolidare temporarã şi punere în siguranta a monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6 luni, putând fi prelungitã o singura data cu încã 6 luni, şi înceteazã o data cu eliberarea unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive;
d) dispune oprirea oricãror lucrãri de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotãrãşte şi, dupã caz, organizeazã paza acestora şi anunta în cel mai scurt timp direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti;
e) asigura prin aparatul propiu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controleazã întreţinerea lor de cãtre proprietar;
f) asigura paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnaland de urgenta direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
g) asigura efectuarea, împreunã cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.
ART. 49
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au urmãtoarele atribuţii:
a) coopereazã cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenta; faciliteazã comunicarea dintre direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;
b) iniţiazã cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica în vederea protejãrii unor monumente istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege;
c) sprijinã şi indruma activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora;
d) elibereazã autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumentele istorice sau imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, în ansambluri, situri sau în zona de protecţie a acestora, numai cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
TITLUL V
Finanţarea protejãrii monumentelor istorice
ART. 50
(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţeazã prin bugetul de stat, prin bugetele locale, precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueazã prin cofinantare publica şi privatã.
(2) Lucrãrile de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectueazã la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrãrilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au urmãtoarele atribuţii:
a) coopereazã cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenta; faciliteazã comunicarea dintre direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;
b) iniţiazã cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica în vederea protejãrii unor monumente istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege;
c) sprijinã şi indruma activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora;
d) elibereazã autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumentele istorice sau imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, în ansambluri, situri sau în zona de protecţie a acestora, numai cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
TITLUL V
Finanţarea protejãrii monumentelor istorice
ART. 50
(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţeazã prin bugetul de stat, prin bugetele locale, precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueazã prin cofinantare publica şi privatã.
(2) Lucrãrile de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectueazã la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrãrilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.
ART. 51
(1) Autoritãţile administraţiei publice locale sunt obligate sa prevadã în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejãrii monumentelor istorice aflate în proprietatea publica sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale.
(2) Autoritãţile publice centrale prevãd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publica sau privatã a statului, pe care le administreazã.
(3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevãd:
a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrãrilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b) credite bugetare necesare în vederea finanţãrii sau cofinanţãrii lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publica a statului sau a unitãţii administrativ-teritoriale;
c) credite bugetare destinate finanţãrii sau cofinanţãrii lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
ART. 52
(1) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalitãţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidentiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
a) cãrţile poştale ilustrate comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentari grafice de interior sau exterior;
b) ghidurile turistice comercializate în România şi care prezintã teritoriul romanesc, cu localizarea monumentelor istorice de interes turistic;
c) casetele video şi compact-discurile comercializate în România, care prezintã monumente istorice;
d) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate sau în parte, prin lucrãri finanţate de la bugetul de stat sau al autoritãţilor administraţiei publice locale;
e) biletele de intrare la manifestãrile culturale şi sportive desfãşurate în acele monumente şi situri istorice care sunt protejate şi puse la dispoziţie publicului pentru vizitare prin fonduri de la bugetul de stat sau al autoritãţilor administraţiei publice locale.
(4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la editorii cãrţilor poştale ilustrate, ghidurilor turistice, casetelor video, ai compact-discurilor, dupã caz, sau de la proprietarii, titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice, care realizeazã venituri din activitãţile menţionate la alin. (3).
(1) Autoritãţile administraţiei publice locale sunt obligate sa prevadã în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejãrii monumentelor istorice aflate în proprietatea publica sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale.
(2) Autoritãţile publice centrale prevãd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publica sau privatã a statului, pe care le administreazã.
(3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevãd:
a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrãrilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b) credite bugetare necesare în vederea finanţãrii sau cofinanţãrii lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publica a statului sau a unitãţii administrativ-teritoriale;
c) credite bugetare destinate finanţãrii sau cofinanţãrii lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
ART. 52
(1) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalitãţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidentiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
a) cãrţile poştale ilustrate comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentari grafice de interior sau exterior;
b) ghidurile turistice comercializate în România şi care prezintã teritoriul romanesc, cu localizarea monumentelor istorice de interes turistic;
c) casetele video şi compact-discurile comercializate în România, care prezintã monumente istorice;
d) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate sau în parte, prin lucrãri finanţate de la bugetul de stat sau al autoritãţilor administraţiei publice locale;
e) biletele de intrare la manifestãrile culturale şi sportive desfãşurate în acele monumente şi situri istorice care sunt protejate şi puse la dispoziţie publicului pentru vizitare prin fonduri de la bugetul de stat sau al autoritãţilor administraţiei publice locale.
(4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la editorii cãrţilor poştale ilustrate, ghidurilor turistice, casetelor video, ai compact-discurilor, dupã caz, sau de la proprietarii, titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice, care realizeazã venituri din activitãţile menţionate la alin. (3).
ART. 53
Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizeazã de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:
a) acordarea de credite în condiţiile art. 30 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru proprietarii sau administratorii care pun la dispoziţie publicului monumentele istorice pentru vizitare şi pentru realizarea unor programe şi proiecte culturale;
b) finanţarea unor lucrãri necesare în vederea pregãtirii monumentelor istorice pentru vizitare, precum şi pentru realizarea unor lucrãri sau programe şi proiecte culturale;
c) organizarea de manifestãri culturale, ştiinţifice şi de popularizare a monumentelor istorice, în cooperare cu proprietarii sau cu administratorii lor.
TITLUL VI
Sancţiuni
ART. 54
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, administrativã, materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã.
Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizeazã de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:
a) acordarea de credite în condiţiile art. 30 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru proprietarii sau administratorii care pun la dispoziţie publicului monumentele istorice pentru vizitare şi pentru realizarea unor programe şi proiecte culturale;
b) finanţarea unor lucrãri necesare în vederea pregãtirii monumentelor istorice pentru vizitare, precum şi pentru realizarea unor lucrãri sau programe şi proiecte culturale;
c) organizarea de manifestãri culturale, ştiinţifice şi de popularizare a monumentelor istorice, în cooperare cu proprietarii sau cu administratorii lor.
TITLUL VI
Sancţiuni
ART. 54
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, administrativã, materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã.
ART. 55
(1) Desfiinţarea neautorizata, distrugerea parţialã sau totalã, exproprierea fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţioneazã conform legii.
(2) În toate cazurile prevãzute la alin. (1) fãptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a pãrţilor de monument lezat, conform avizelor prevãzute de prezenta lege.
(1) Desfiinţarea neautorizata, distrugerea parţialã sau totalã, exproprierea fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţioneazã conform legii.
(2) În toate cazurile prevãzute la alin. (1) fãptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a pãrţilor de monument lezat, conform avizelor prevãzute de prezenta lege.
ART. 56
(1) Constituie contravenţii la regimul de protecţie a monumentelor istorice urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
a) modificarea, desfiinţarea sau strãmutarea unui imobil dupã declanşarea procedurii de clasare, fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;
b) încãlcarea de cãtre proprietar a obligaţiilor prevãzute la art. 38;
c) neaplicarea şi nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor prevãzute în prezenta lege;
d) încãlcarea prevederilor art. 61 de cãtre proprietar sau de cãtre titularul dreptului de administrare a imobilelor menţionate la acelaşi articol.
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) se sancţioneazã cu amenda de la 30.000.000 lei la 70.000.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b), c) şi d) se sancţioneazã cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei.
(3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data sãvârşirii lor.
(1) Constituie contravenţii la regimul de protecţie a monumentelor istorice urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
a) modificarea, desfiinţarea sau strãmutarea unui imobil dupã declanşarea procedurii de clasare, fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;
b) încãlcarea de cãtre proprietar a obligaţiilor prevãzute la art. 38;
c) neaplicarea şi nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor prevãzute în prezenta lege;
d) încãlcarea prevederilor art. 61 de cãtre proprietar sau de cãtre titularul dreptului de administrare a imobilelor menţionate la acelaşi articol.
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) se sancţioneazã cu amenda de la 30.000.000 lei la 70.000.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b), c) şi d) se sancţioneazã cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei.
(3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data sãvârşirii lor.
ART. 57
(1) Contravenţiile se constata şi amenzile se aplica de specialiştii direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, dupã caz.
(2) Pentru contravenţiile prevãzute la art. 56 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de cãtre primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de cãtre organele de poliţie, dupã caz.
(1) Contravenţiile se constata şi amenzile se aplica de specialiştii direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, dupã caz.
(2) Pentru contravenţiile prevãzute la art. 56 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de cãtre primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de cãtre organele de poliţie, dupã caz.
ART. 58
Contravenţiilor prevãzute la art. 56 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia art. 25-27.
TITLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 59
Pana la instituirea zonei de protecţie a fiecãrui monument istoric potrivit art. 8 se considera zona de protecţie suprafata delimitata cu o raza de 100 m în localitãţi urbane, 200 m în localitãţi rurale şi 500 m în afarã localitãţilor, masurata de la limita exterioarã, de jurimprejurul monumentului istoric.
Contravenţiilor prevãzute la art. 56 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia art. 25-27.
TITLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 59
Pana la instituirea zonei de protecţie a fiecãrui monument istoric potrivit art. 8 se considera zona de protecţie suprafata delimitata cu o raza de 100 m în localitãţi urbane, 200 m în localitãţi rurale şi 500 m în afarã localitãţilor, masurata de la limita exterioarã, de jurimprejurul monumentului istoric.
ART. 60
(1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Nationala a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, rãmâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, perioada în care aceasta va fi actualizatã potrivit art. 3, 7 şi 21.
(2) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt obligate sa încunoştinţeze în scris proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre obligaţiile ce le revin prin lege ca urmare a regimului juridic special al bunurilor imobile în cauza.
(1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Nationala a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, rãmâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, perioada în care aceasta va fi actualizatã potrivit art. 3, 7 şi 21.
(2) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt obligate sa încunoştinţeze în scris proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre obligaţiile ce le revin prin lege ca urmare a regimului juridic special al bunurilor imobile în cauza.
ART. 61
Înstrãinarea cu orice titlu a unui monument istoric se face numai dupã emiterea, în condiţiile legii, cãtre proprietarii de construcţii şi terenuri clasate ca monumente istorice a Obligaţiei privind folosinta monumentului istoric, iar pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, titularii dreptului de administrare care nu dispun la data înstrãinãrii de Obligaţia privind folosinta monumentului istoric sunt obligaţi sa solicite emiterea sa ori, pana la aprobarea metodologiei prevãzute la art. 16 alin. (3), sa obţinã un aviz provizoriu de folosinta de la direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti.
Înstrãinarea cu orice titlu a unui monument istoric se face numai dupã emiterea, în condiţiile legii, cãtre proprietarii de construcţii şi terenuri clasate ca monumente istorice a Obligaţiei privind folosinta monumentului istoric, iar pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, titularii dreptului de administrare care nu dispun la data înstrãinãrii de Obligaţia privind folosinta monumentului istoric sunt obligaţi sa solicite emiterea sa ori, pana la aprobarea metodologiei prevãzute la art. 16 alin. (3), sa obţinã un aviz provizoriu de folosinta de la direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti.
ART. 62
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se modifica dupã cum urmeazã:
"(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuintele care au avut destinaţia de case de oaspeti, de protocol, precum şi cele folosite ca resedinte pentru foştii şi actualii demnitari."
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se modifica dupã cum urmeazã:
"(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuintele care au avut destinaţia de case de oaspeti, de protocol, precum şi cele folosite ca resedinte pentru foştii şi actualii demnitari."
ART. 63
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica dupã cum urmeazã:
1. Titlul capitolului VII va avea urmãtorul cuprins:
"Taxa pentru şederea în staţiunile turistice şi în sate şi oraşe istorice"
2. Articolul 38 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 38. - Pentru şederea pe o durata mai mare de 48 de ore în staţiunile turistice, în satele sau în oraşele istorice declarate conform legii <> sau <>, consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, dupã caz, stabilesc taxa pentru şederea în respectivele staţiuni turistice ori în sate sau oraşe istorice.
Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se plãteşte de persoanele fizice în varsta de peste 18 ani."
3. Articolul 39 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 39. - Persoanele care au domiciliul în aceste localitãţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turistii cazati la cabanele turistice aflate în afarã staţiunilor turistice ori a satelor sau oraşelor istorice, persoanele cu handicap, pensionãrii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de la plata taxei pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice."
4. Articolul 40 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 40. - Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se încaseazã de persoanele juridice prin intermediul cãrora se realizeazã cazarea sau se face tratamentul balnear, o data cu luarea în evidenta a turistilor, şi se vãrsa la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la aceasta data."
5. Articolul 41 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 41. - În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice este inclusã în chitanţa sau în costul biletului de odihna şi tratament, persoanele juridice prevãzute la art. 40 vor vãrsa la bugetul consiliului local suma aferentã acesteia, recuperatã de la agenţiile de turism prin intermediul cãrora a fost valorificatã chitanţa sau biletul de odihna şi tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidenta a turistilor."
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica dupã cum urmeazã:
1. Titlul capitolului VII va avea urmãtorul cuprins:
"Taxa pentru şederea în staţiunile turistice şi în sate şi oraşe istorice"
2. Articolul 38 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 38. - Pentru şederea pe o durata mai mare de 48 de ore în staţiunile turistice, în satele sau în oraşele istorice declarate conform legii <> sau <>, consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, dupã caz, stabilesc taxa pentru şederea în respectivele staţiuni turistice ori în sate sau oraşe istorice.
Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se plãteşte de persoanele fizice în varsta de peste 18 ani."
3. Articolul 39 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 39. - Persoanele care au domiciliul în aceste localitãţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turistii cazati la cabanele turistice aflate în afarã staţiunilor turistice ori a satelor sau oraşelor istorice, persoanele cu handicap, pensionãrii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de la plata taxei pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice."
4. Articolul 40 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 40. - Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se încaseazã de persoanele juridice prin intermediul cãrora se realizeazã cazarea sau se face tratamentul balnear, o data cu luarea în evidenta a turistilor, şi se vãrsa la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la aceasta data."
5. Articolul 41 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 41. - În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice este inclusã în chitanţa sau în costul biletului de odihna şi tratament, persoanele juridice prevãzute la art. 40 vor vãrsa la bugetul consiliului local suma aferentã acesteia, recuperatã de la agenţiile de turism prin intermediul cãrora a fost valorificatã chitanţa sau biletul de odihna şi tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidenta a turistilor."
ART. 64
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 26 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
-----------
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 26 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
-----------
LEGE nr. 157 din 7 octombrie 1997
privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 13 octombrie 1997
Data intrarii in vigoare:
13 Octombrie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptatã la Granada la 3 octombrie 1985.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
RADU BERCEANU
CONVENŢIA
pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei*)
- Granada, 3 octombrie 1985 -
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi, îndeosebi pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun,
recunoscând ca patrimoniul arhitectural constituie o expresie de neinlocuit a bogatiei şi a diversitatii patrimoniului cultural al Europei, o mãrturie nepretuita a trecutului nostru şi un bun comun al tuturor europenilor,
având în vedere Convenţia culturalã europeanã, semnatã la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi primul articol al acesteia,
având în vedere Carta europeanã a patrimoniului arhitectural, adoptatã de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, şi Rezoluţia (76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative şi a reglementãrilor naţionale la exigenţele conservãrii integrate a patrimoniului arhitectural, adoptatã la 14 aprilie 1976,
având în vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural,
ţinând seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Ministrilor cãtre statele membre privind pregãtirea de specialitate a arhitectilor, urbanistilor, a inginerilor constructori şi a peisagistilor, precum şi Recomandarea nr. R (81) 13 a Comitetului Ministrilor privind acţiunile ce urmeazã a fi întreprinse în favoarea unor meserii amenintate cu disparitia în cadrul activitãţii artizanale, adoptatã la 1 iulie 1981,
reamintind importanta transmiterii unui sistem de referinte culturale generaţiilor viitoare, a ameliorãrii condiţiilor de viata urbana şi ruralã şi a favorizãrii în acelaşi timp a dezvoltãrii economice, sociale şi culturale a statelor şi a regiunilor,
afirmând importanta punerii de acord a principalelor orientãri ale unei politici comune care sa garanteze salvgardarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
Definirea patrimoniului arhitectural
ART. 1
În termenii prezentei convenţii, expresia patrimoniu arhitectural este consideratã a cuprinde urmãtoarele bunuri imobile:
1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic, inclusiv instalaţiile sau elementele decorative care fac parte integrantã din aceste realizari;
2. ansamblurile arhitecturale: grupãri omogene de construcţii urbane sau rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic şi îndeajuns de coerente pentru a face obiectul unei delimitari topografice;
3. siturile: opere combinate ale omului şi ale naturii, parţial construite şi care constituie spaţii îndeajuns de caracteristice şi omogene pentru a face obiectul unei delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic.
Identificarea bunurilor de protejat
ART. 2
În scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se angajeazã sa continue inventarierea acestora, iar în cazul în care bunurile respective ar fi amenintate, sa întocmeascã, în cel mai scurt termen, o documentaţie corespunzãtoare.
Proceduri legale de protecţie
ART. 3
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural;
2. sa asigure, în cadrul acestui regim şi potrivit modalitãţilor specifice fiecãrui stat sau fiecãrei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor.
ART. 4
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa aplice, în temeiul protecţiei juridice a bunurilor considerate, proceduri corespunzãtoare de control şi de autorizare;
2. sa evite ca bunurile protejate sa fie deteriorate, degradate sau demolate. În aceasta perspectiva, fiecare parte se angajeazã sa introducã în legislaţia sa, dacã nu exista deja, dispoziţii care sa prevadã:
a) supunerea spre aprobare cãtre autoritatea competenta a proiectelor de demolare sau de modificare a unor monumente deja protejate sau fãcând obiectul unei proceduri de protecţie, precum şi a oricãrui proiect care afecteazã mediul lor înconjurãtor;
b) supunerea spre aprobare cãtre autoritatea competenta a proiectelor care afecteazã în întregime sau în parte un ansamblu arhitectural sau un sit şi care comporta lucrãri:
- de demolare a unor clãdiri;
- de construire de noi clãdiri;
- de modificãri importante, care ar afecta caracterul ansamblului arhitectural sau al sitului;
c) posibilitatea autoritãţilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun protejat sa efectueze anumite lucrãri sau de a i se substitui, în cazul în care acesta nu este în mãsura sa le facã;
d) posibilitatea de a expropria un bun protejat.
ART. 5
Fiecare parte se angajeazã sa interzicã deplasarea integrala sau a unei pãrţi a unui monument protejat, în afarã cazului în care salvarea materialã a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui. În acest caz, autoritatea competenta va lua mãsurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea şi remontarea lui într-un loc corespunzãtor.
Mãsuri complementare
ART. 6
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa prevadã, în funcţie de competentele pe plan naţional, regional sau local şi în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autoritãţilor publice pentru lucrãrile de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe teritoriul sau;
2. sa recurgã, dacã este necesar, la mãsuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu;
3. sa incurajeze initiativele particulare în materie de întreţinere şi de restaurare a acestui patrimoniu.
ART. 7
Fiecare parte se angajeazã sa promoveze mãsuri vizând ameliorarea calitãţii mediului în jurul monumentelor şi în interiorul ansamblurilor arhitecturale şi al siturilor.
ART. 8
În vederea limitãrii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeazã:
1. sa susţinã cercetarea ştiinţificã, în vederea identificarii şi analizarii efectelor dãunãtoare ale poluarii şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte;
2. sa ia în considerare problemele specifice ale conservãrii patrimoniului în politicile de combatere a poluarii.
Sancţiuni
ART. 9
Fiecare parte se angajeazã, potrivit propriilor sale prerogative, sa procedeze astfel încât infracţiunile la legislaţia de protecţie a patrimoniului arhitectural sa facã obiectul unor mãsuri corespunzãtoare şi suficiente din partea autoritãţii competente. Aceste mãsuri pot antrena, la nevoie, obligaţia pentru autorii infracţiunii de a demola o clãdire noua, ilegal construitã, sau de a reda starea anterioarã a unui bun protejat.
Politici de conservare
ART. 10
Fiecare parte e angajeazã sa adopte politici de conservare integrata, care:
1. sa includã protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajãrii teritoriului şi ale urbanismului şi sa asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrãrilor;
2. sa promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural;
3. sa facã din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultura, de mediu şi de amenajare a teritoriului;
4. sa favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, conservarea şi folosirea clãdirilor a cãror importanta nu ar justifica o protecţie în sensul prevederilor art. 3 paragraful 1 al prezentei convenţii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrãrii în mediul urban sau rural ori al cadrului de viata;
5. sa favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor traditionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului.
ART. 11
Fiecare parte se angajeazã sa favorizeze, în condiţiile respectãrii caracterului arhitectural şi istoric al patrimoniului;
- folosirea bunurilor protejate, în funcţie de cerinţele vieţii contemporane;
- adaptarea, atunci când aceasta se dovedeşte oportuna, a unor clãdiri vechi pentru utilizãri noi.
ART. 12
Recunoscând interesul de a facilita vizitarea de cãtre public a bunurilor protejate, fiecare parte se angajeazã sa procedeze astfel încât consecinţele acestei deschideri pentru public, îndeosebi amenajãrile de acces, sa nu aducã prejudicii caracterului arhitectural şi istoric al acestor bunuri şi al împrejurimilor lor.
ART. 13
În scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se angajeazã sa dezvolte, în condiţiile proprii ale organizãrii sale politice şi administrative, cooperarea efectivã, la toate esaloanele, între serviciile responsabile pentru conservare, activitate culturalã, mediu şi amenajarea teritoriului.
Participare şi asociaţii
ART. 14
În vederea sprijinirii acţiunii autoritãţilor publice, în direcţia cunoaşterii, protecţiei, restaurarii, întreţinerii, gestiunii şi promovãrii patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeazã:
1. sa instituie, în diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri de informare, de consultare şi de colaborare între stat, colectivitãţi locale, instituţii şi asociaţii culturale şi public;
2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului şi a asociaţiilor fãrã scop lucrativ care activeazã în domeniu.
Informare şi formare
ART. 15
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa punã în valoare, în opinia publica, conservarea patrimoniului arhitectural, atât ca element al identitãţii culturale, cat şi ca sursa de inspiratie şi de creativitate pentru generatiile prezente şi viitoare;
2. sa promoveze în acest scop politici de informare şi de sensibilizare, îndeosebi cu ajutorul tehnicilor moderne de difuzare şi de popularizare, având, între altele, drept obiectiv:
a) sa trezeasca şi sa sporeasca sensibilitatea publicului, încã de la varsta şcolarã, fata de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit şi expresia arhitecturala;
b) sa punã în evidenta unitatea patrimoniului cultural şi a legãturilor dintre arhitectura, arte, traditii populare şi moduri de viata, la nivel european, naţional sau regional.
ART. 16
Fiecare parte se angajeazã sa favorizeze pregãtirea pentru diferite profesii şi meserii implicate în conservarea patrimoniului arhitectural.
Coordonarea europeanã a politicilor de conservare
ART. 17
Pãrţile se angajeazã sa facã schimb de informaţii asupra politicilor lor de conservare, în ceea ce priveşte:
1. definirea metodelor în materie de inventariere, protecţie şi conservare a bunurilor, ţinând seama de evoluţia istorica şi de creşterea progresiva a patrimoniului arhitectural;
2. modalitãţile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii patrimoniului arhitectural cu cerinţele actuale ale vieţii economice, sociale şi culturale;
3. posibilitãţile oferite de noile tehnologii în privinta identificarii şi înregistrãrii, combaterii degradãrii materialelor, cercetãrii ştiinţifice, a lucrãrilor de restaurare şi a modalitãţilor de administrare şi de promovare a patrimoniului arhitectural;
4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care sa asigure contribuţia epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei.
ART. 18
Pãrţile se angajeazã sa îşi acorde, ori de câte ori este necesar, asistenta tehnica mutuala constând în schimburi de experienta şi de specialişti în materie de conservare a patrimoniului arhitectural.
ART. 19
Pãrţile se angajeazã sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al acordurilor internaţionale prin care sunt legate, schimburile europene de specialişti în conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv în domeniul formãrii permanente.
ART. 20
În scopul aplicãrii prezentei convenţii, un comitet de experţi, instituit de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului Europei, este împuternicit sa urmãreascã aplicarea convenţiei şi, între altele:
1. sa prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport asupra situaţiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele pãrţi la convenţie, aplicãrii principiilor enunţate de aceasta şi propriilor sale activitãţi;
2. sa propunã Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice mãsuri vizând aplicarea prevederilor convenţiei, inclusiv în domeniul activitãţii multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei, precum şi de informare a publicului cu privire la obiectivele convenţiei;
3. sa facã recomandãri Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la convenţie.
ART. 21
Prevederile prezentei convenţii nu prejudiciazã aplicarea prevederilor corespunzãtoare mai favorabile protecţiei bunurilor enumerate la art. 1, conţinute în:
- Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 16 noiembrie 1972;
- Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic din 6 mai 1969.
Clauze finale
ART. 22
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare de cãtre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie, conform prevederilor paragrafului precedent.
3. Ea va intra în vigoare, în orice stat membru care îşi va exprima consimţãmântul de a fi legat prin convenţie, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 23
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economicã Europeanã sa adere la prezenta convenţiei, printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea prevãzute la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economicã Europeanã în caz de aderare, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 24
1. Orice stat poate mentiona, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare, în aceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente poate fi retrasã în privinta oricãrui teritoriu menţionat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectivã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 25
1. Orice stat poate declara, în momentul semnãrii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îşi rezerva dreptul de a nu se conformã integral sau parţial prevederilor art. 4 lit c) şi d). Nici o alta rezerva nu este admisã.
2. Orice stat contractat care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului precedent o parte retrage, total sau parţial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectivã la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
3. Partea care a formulat rezerva în privinta prevederii menţionate la primul paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de cãtre o alta parte; ea poate totuşi, dacã rezerva este parţialã sau condiţionatã, sa pretindã aplicarea prevederii în mãsura în care ea a acceptat-o.
ART. 26
1. Orice parte poate denunta în orice moment prezenta convenţie, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea devine efectivã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie şi Comunitãţii Economice Europene, în caz de aderare:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 22, 23 şi 24 din aceasta;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie.
Drept pentru care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Granada la 3 octombrie 1985, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, precum şi oricãrui stat sau Comunitãţii Economice Europene, care sunt invitate sa adere la prezenta convenţie.
