ORDONANTA nr. 43 din 30 ianuarie 2000 (*republicata*)
privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national*)
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 951 din 24 noiembrie 2006
Data intrarii in vigoare:
privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national*)
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 951 din 24 noiembrie 2006
Data intrarii in vigoare:
24 Noiembrie 2006
LEGE nr. 150 din 24 iulie 1997
privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 29 iulie 1997
Data intrarii in vigoare:
privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 29 iulie 1997
Data intrarii in vigoare:
29 Iulie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuitã), adoptatã la La Valetta la 16 ianuarie 1992.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 17 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 11 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENŢIA EUROPEANĂ
pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuitã)*)
- La Valetta, 16 ianuarie 1992 -
------------------
*) Traducere
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, semnatare ale prezentei convenţii (revizuitã),
considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi, pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun,
având în vedere Convenţia culturalã europeanã, semnatã la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi articolele sale 1 şi 5,
având în vedere Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnatã la Granada la 3 octombrie 1985,
având în vedere Convenţia europeanã privind infracţiunile asupra bunurilor culturale, semnatã la Delphi la 23 iunie 1985,
având în vedere recomandãrile Adunãrii parlamentare referitoare la arheologie, îndeosebi recomandãrile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) şi nr. 1.072 (1988),
având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protecţia şi valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operaţiunilor de amenajare a teritoriului urban şi rural,
reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esenţial pentru cunoaşterea trecutului civilizatiilor,
recunoscând ca patrimoniul arheologic european, mãrturie a unei stravechi istorii, este supus unor grave ameninţãri de degradare, atât prin înmulţirea marilor lucrãri de amenajare, cat şi datoritã riscurilor naturale, sapaturilor clandestine ori lipsite de caracter ştiinţific sau insuficienţei informãri a publicului,
afirmând necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de control administrativ şi ştiinţific care se impun şi de a integra preocuparile de protecţie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbana şi ruralã şi de dezvoltare culturalã,
subliniind ca rãspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci şi tuturor ţãrilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare şi pentru a promova conservarea lui prin încurajarea schimburilor de specialişti şi de experienta,
constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnatã la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evoluţiei politicilor de amenajare teritorialã în ţãrile europene,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
Definirea patrimoniului arheologic
ART. 1
1. Scopul prezentei convenţii (revizuitã) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene şi ca instrument de studiu istoric şi ştiinţific.
2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei omenirii în trecut a (ale) cãror:
(i) salvgardare şi studiu permit redarea evoluţiei istoriei omenirii şi a relatiei sale cu mediul natural;
(ii) principale mijloace de informare le constituie sãpãturile şi descoperirile, precum şi alte metode de cercetare asupra umanitãţii şi mediului înconjurãtor;
(iii) amplasare se situeaza în orice spaţiu ce tine de jurisdicţia pãrţilor.
3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construcţiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum şi contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.
Identificarea patrimoniului şi mãsuri de protecţie
ART. 2
Fiecare parte se angajeazã sa punã în aplicare, potrivit modalitãţilor specifice fiecãrui stat, un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic, care sa prevadã:
(i) ţinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic şi clasarea unor monumente sau zone protejate;
(ii) constituirea unor rezervaţii arheologice, chiar fãrã vestigii vizibile la suprafata sau sub apa, pentru conservarea unor mãrturii materiale care sa poatã fi studiate de cãtre generatiile viitoare;
(iii) obligaţia pentru descoperitor de a semnala autoritãţilor competente descoperirea intamplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic şi de a le pune la dispoziţie pentru examinare.
ART. 3
În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic şi pentru garantarea semnificatiei ştiinţifice a operaţiunilor de cercetare arheologicã, fiecare parte se angajeazã:
(i) sa instituie proceduri de autorizare şi de control al sapaturilor şi al altor activitãţi arheologice, în scopul:
a) de a preveni orice sãpãtura sau deplasare ilicitã a unor elemente ale patrimoniului arheologic;
b) de a asigura întreprinderea sapaturilor şi a prospectiunilor arheologice într-o maniera ştiinţificã şi sub rezerva:
- folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de câte ori este posibil;
- ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate în timpul sapaturilor sau lãsate expuse în timpul sau dupã efectuarea acestora fãrã luarea unor mãsuri corespunzãtoare pentru prezervarea, conservarea şi gestiunea lor;
(ii) sa vegheze ca sãpãturile şi alte tehnici potenţial distructive sa nu fie practicate decât de cãtre persoane calificate şi abilitate în acest scop;
(iii) sa supunã unei autorizari prealabile specifice, în cazurile prevãzute de legislaţia interna a fiecãrui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologicã.
ART. 4
Fiecare parte se angajeazã sa aplice mãsuri de protecţie fizica a patrimoniului arheologic, care sa prevadã, în funcţie de împrejurãri:
(i) achiziţionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzãtoare, de cãtre autoritãţile publice, a spaţiilor destinate constituirii unor rezervaţii arheologice;
(ii) conservarea şi întreţinerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe locul lui de origine;
(iii) amenajarea unor depozite corespunzãtoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.
Conservarea integrata a patrimoniului arheologic
ART. 5
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa incerce concilierea şi articularea cerinţelor specifice ale arheologiei şi, respectiv, ale amenajãrii teritoriului, urmãrind ca arheologii sa participe la:
a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protecţie, conservare şi punere în valoare a siturilor ce prezintã un interes arheologic;
b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;
(ii) sa asigure consultãri sistematice între arheologi, urbanisti şi specialişti în amenajarea teritoriului, pentru a permite:
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic;
b) acordarea timpului şi a mijloacelor necesare efectuãrii unui studiu ştiinţific corespunzãtor asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
(iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului şi hotãrârile ce rezulta din acestea sa ţinã în întregime seama de siturile arheologice şi de contextul lor;
(iv) sa prevadã, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost gãsite cu ocazia unor lucrãri de amenajare şi când aceasta se dovedeşte posibil, conservarea în situ a acestor elemente;
(v) sa facã astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, îndeosebi amenajãrile pentru primirea unui numãr mare de vizitatori, sa nu aducã prejudicii caracterului arheologic şi ştiinţific al acestor situri şi al împrejurimilor lor.
Finanţarea cercetãrii şi a conservãrii arheologice
ART. 6
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa prevadã un sprijin material din partea autoritãţilor publice naţionale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologicã, în funcţie de competentele lor;
(ii) sa sporeasca mijloacele materiale la dispoziţia arheologiei preventive:
a) dispunând mãsuri corespunzãtoare care sa prevadã, în cazul marilor lucrãri de amenajare publice sau private, suportarea integrala, din fonduri provenind din sectorul public sau, dupã caz, din sectorul privat, a costurilor oricãrei operaţiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrãri;
b) incluzând în bugetele acestor lucrãri, alãturi de studiile de impact impuse de preocuparile privind mediul şi amenajarea teritoriului, studiile şi prospectiunile arheologice prealabile, documentele ştiinţifice de sinteza, precum şi comunicãrile şi publicaţiile complete asupra descoperirilor.
Colectarea şi difuzarea informatiei ştiinţifice
ART. 7
În vederea facilitãrii studiului şi a difuzãrii cunoştinţelor asupra descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajeazã:
(i) sa realizeze şi sa actualizeze anchetele, inventarele şi cartografia siturilor arheologice din spaţiile supuse jurisdicţiei sale;
(ii) sa adopte orice dispoziţii practice în vederea abtinerii, în urma operaţiunilor arheologice, a unui document ştiinţific de sinteza publicabil, prealabil necesarei difuzari integrale a studiilor specializate.
ART. 8
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa faciliteze schimbul, pe plan naţional sau internaţional, de elemente ale patrimoniului arheologic în scopuri ştiinţifice profesionale, dispunând, totodatã, mãsurile necesare pentru ca aceasta circulaţie sa nu aducã în nici un fel prejudicii valorii culturale şi ştiinţifice a acestor elemente;
(ii) sa incurajeze schimburile de informaţii asupra cercetãrilor arheologice şi sapaturilor în curs de execuţie şi sa contribuie la organizarea unor programe internaţionale de cercetare.
Sensibilizarea publicului
ART. 9
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa întreprindã acţiuni educative de natura a trezi şi a dezvolta în opinia publica constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoaşterea trecutului şi a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu;
(ii) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului sau arheologic, îndeosebi la situri, şi sa incurajeze expunerea publica a unor bunuri arheologice selecţionate.
Prevenirea circulaţiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic
ART. 10
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa organizeze schimbul de informaţii dintre autoritãţile publice competente şi instituţiile ştiinţifice asupra sapaturilor ilicite constatate;
(ii) sa aducã la cunostinta forurilor competente ale statului de origine, parte la aceasta convenţie (revizuitã), orice oferta suspecta de a proveni din sãpãturi ilicite sau din deturnare de la sãpãturi oficiale, împreunã cu toate precizãrile necesare relative la aceasta;
(iii) în ceea ce priveşte muzeele şi alte instituţii similare, a cãror politica de achiziţii este supusã controlului statului, sa ia mãsurile necesare pentru ca acestea sa nu achizitioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din sãpãturi ilicite sau din deturnari din sãpãturi oficiale;
(iv) pentru muzeele şi alte instituţii similare, situate pe teritoriul unei pãrţi, dar a cãror politica de achiziţii nu este supusã controlului statului;
a) sa le transmitã textul prezentei convenţii (revizuitã);
b) sa nu precupeteasca nici un efort pentru a asigura respectarea de cãtre aceste muzee şi instituţii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus;
(v) sa restrângã pe cat este cu putinta, prin acţiuni educative, de informare, de vigilenta şi de cooperare, circulaţia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din sãpãturi ilicite sau din deturnari din sãpãturi oficiale.
ART. 11
Nici o prevedere a prezentei convenţii (revizuitã) nu aduce atingere tratatelor bilaterale sau multilaterale care exista sau vor putea exista între pãrţi, cu privire la circulaţia ilicitã a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor proprietarului legitim.
Asistenta tehnica şi ştiinţificã mutuala
ART. 12
Pãrţile se angajeazã:
(i) sa îşi acorde reciproc asistenta tehnica şi ştiinţificã constând în schimb de experienta şi de experţi în problemele relative la patrimoniul arheologic;
(ii) sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al acordurilor internaţionale prin care sunt legate, schimburile de specialişti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educaţiei permanente.
Controlul aplicãrii convenţiei (revizuitã)
ART. 13
În scopul aplicãrii prezentei convenţii (revizuitã), un comitet de experţi, instituit de cãtre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este împuternicit sa urmãreascã aplicarea convenţiei (revizuitã) şi, între altele:
(i) sa supunã periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport privind situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele contractante ale convenţiei (revizuitã) şi aplicarea principiilor pe care aceasta le enunta;
(ii) sa propunã Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice mãsuri vizând aplicarea prevederilor convenţiei (revizuitã), inclusiv în domeniul activitãţilor multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei (revizuitã), precum şi în materie de informare a publicului asupra obiectivelor convenţiei (revizuitã);
(iii) sa facã recomandãri Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenţie (revizuitã).
Clauze finale
ART. 14
1. Prezenta convenţie (revizuitã) este deschisã spre semnare de cãtre statele membre ale Consiliului Europei şi alte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã.
Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Un stat parte la Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnatã la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, dacã nu a denunţat sus-menţionatã convenţie sau dacã nu o denunta simultan.
3. Prezenta convenţie (revizuitã) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care patru state, dintre care cel puţin trei state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin aceasta convenţie (revizuitã), conform prevederilor paragrafelor precedente.
4. În cazul în care, în aplicarea celor doua paragrafe precedente, efectele denunţãrii convenţiei din 6 mai 1969 şi intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuitã) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, ca va continua sa aplice convenţia din 6 mai 1969 pana la intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuitã).
5. Prezenta convenţie (revizuitã) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care îşi va fi exprimat ulterior consimţãmântul de a se considera legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 15
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuitã), Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economicã Europeanã sa adere la prezenta convenţie (revizuitã) printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea de voturi prevãzutã la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economicã Europeanã, în cazul aderãrii, convenţia (revizuitã) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 16
1. Orice stat poate mentiona, cu ocazia semnãrii sau a depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie (revizuitã).
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii (revizuitã) la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia (revizuitã) va intra în vigoare, în privinta acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasã, în privinta oricãrui teritoriu menţionat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general. Retragerea devine efectivã la 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 17
1. Orice parte poate denunta, în orice moment, prezenta convenţie (revizuitã), adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea devine efectivã la 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 18
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, precum şi oricãrui stat sau Comunitãţii Economice Europene, care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenţie (revizuitã):
(i) orice semnare;
(ii) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
(iii) orice data de intrare în vigoare a acestei convenţii (revizuitã), în conformitate cu prevederile art. 14, 15 şi 16;
(iv) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie (revizuitã).
Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie (revizuitã).
Întocmitã la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, precum şi oricãrui stat nemembru sau Comunitãţii Economice Europene, invitat(a) sa adere la prezenta convenţie (revizuitã).
-------------
Ordonanta Guvernului nr. 43/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 378/2001 , a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 aprilie 2005.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta ordonanta reglementeazã regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetãrii arheologice, precum şi protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului cultural naţional.
ART. 2
(1) În înţelesul prezentei ordonanţe:
a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetãrii arheologice cuprinde ansamblul de mãsuri juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se gãsesc acestea, în vederea cercetãrii sau, dupã caz, clasarii acestora ca bunuri culturale mobile ori ca monumente istorice;
b) patrimoniul arheologic reprezintã ansamblul bunurilor arheologice care este format din:
1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispãrute, şi siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezãri, necropole, structuri, construcţii, grupuri de clãdiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestãrilor umane, împreunã cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologicã se înţelege ansamblul de mãsuri având caracter ştiinţific şi tehnic, menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin sãpãturi arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţificã, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;
d) cercetãrile arheologice sistematice sunt cercetãrile de întindere şi durata, executate conform unui proiect de cercetare multianual;
e) cercetãrile arheologice preventive sunt:
1. determinate de lucrãrile de construire, modificare, extindere sau reparare privind cai de comunicaţie, dotãri tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavari, exploatãri de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajãri pentru îmbunãtãţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, lucrãri de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavari - necesare în vederea efectuãrii studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi orice alte lucrãri care afecteazã suprafata solului şi subsolul, în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent dacã se executa în intravilanul sau extravilanul localitãţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;
2. întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrãrile de restaurare parţialã sau totalã a monumentelor istorice, desfãşurate potrivit legislaţiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire arheologicã se înţelege evidentierea, prin intermediul sapaturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestãrilor umane, care constituie mãrturii ale epocilor şi civilizatiilor dispãrute;
g) prin descoperire arheologicã intamplatoare se înţelege evidentierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologicã atestata;
h) prin zona cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetãrii arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevãzute la lit. b);
i) prin sit arheologic declarat zona de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale cãror cercetare ştiinţificã, protejare şi punere în valoare sunt de importanta exceptionala pentru istoria şi cultura nationala, prin marturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse sa facã parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil sau, dupã caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;
j) prin zona cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmeazã sa se efectueze cercetãri arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atesta existenta subterana ori subacvatica de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile sa facã parte din patrimoniul cultural naţional; pana la finalizarea cercetãrii arheologice şi luarea mãsurilor corespunzãtoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt totodatã şi zone cu potenţial arheologic reperat;
k) prin zona cu potenţial arheologic evidenţiat intamplator se înţelege terenul în care existenta bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat, în mod neprevãzut, ca urmare a:
1. acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologicã atestata, cum ar fi: lucrãri de construcţii, lucrãri de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetectie, lucrãri agricole, precum şi alte tipuri de lucrãri şi cercetãri efectuate subteran sau subacvatic;
2. acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecãri de teren, inundatii, eroziunea solului şi altele, şi în cazul cãrora este necesarã o cercetare arheologicã în vederea înregistrãrii şi valorificãrii ştiinţifice a acestora.
(2) Cercetãrile arheologice preventive sunt parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila, economico-socialã, turistica, urbanistica şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Normele privind procedurile şi standardele arheologice se instituie prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi se aplica tuturor tipurilor de cercetãri arheologice.
(4) Toate etapele cercetãrii arheologice sunt parte integrantã a activitãţii de cercetare ştiinţificã, asa cum este definitã de legislaţia în domeniu.
(5) Toate etapele cercetãrii arheologice, constând în inventariere, diagnostic, sãpãtura, supravegere şi intervenţii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se toate acele metode, tehnici şi practici specifice, considerate necesare pentru a obţine maximum de informaţii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetata.
(6) Toate etapele cercetãrii arheologice se realizeazã numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Nationala de Arheologie şi se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esenţiale pentru justificarea metodei şi tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum şi a concluziilor la care s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic, sãpãtura sau supraveghere arheologicã pot fi necesare în urmãtoarele cazuri:
a) punerea în practica a unui proiect de cercetare arheologicã sistematica;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în condiţiile prevãzute de legislaţia privind protecţia mediului;
c) ca urmare a unei preconizate intervenţii asupra solului, care poate reprezenta o ameninţare pentru potenţialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare şi avizare a documentaţiilor urbanistice, în cadrul legal stabilit de documentaţiile de urbanism naţionale, regionale, locale şi/sau în stadiul elaborãrii acestora;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun în evidenta bunuri de patrimoniu arheologic;
f) ca urmare a unor acţiuni umane, altele decât cercetarea arheologicã, şi a lucrãrilor prevãzute la art. 6;
g) în cazul elaborãrii de planuri investitionale şi de dezvoltare iniţiate la nivel privat, local, regional, naţional sau internaţional.
(8) Etapele cercetãrii arheologice pot fi iniţiate sau desfãşurate ca urmare a cererii unei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat.
(9) Cercetarea arheologicã prealabilã este obligatorie în toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, constituind unica modalitate de identificare, descriere şi evaluare a efectelor directe şi indirecte ale proiectelor investitionale asupra patrimoniului arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai dupã emiterea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru aplicarea principiului conservãrii integrate.
(11) Costurile cercetãrilor arheologice necesare acordului de mediu sunt în sarcina titularului de investiţie.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetãrii arheologice, concretizata în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare, sta la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor arheologice sau, dupã caz, a descãrcãrii de sarcina arheologicã a zonei.
(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat intamplator se delimiteaza în jurul locului descoperirii arheologice intamplatoare, dupã caz, astfel:
a) pe toatã suprafata terenului care face obiectul autorizãrii de construire;
b) pe o raza de 50 de metri fata de locul decoperirii, în cazul în care descoperirea s-a fãcut ca urmare a lucrãrilor agricole sau a altor lucrãri care nu au nevoie de autorizaţie de construire;
c) pe toatã suprafata terenului afectat de acţiunea factorilor naturali.
CAP. II
Protejarea patrimoniului arheologic
ART. 3
(1) Statul garanteazã şi asigura protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanta.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care rãspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejãrii patrimoniului arheologic şi care urmãreşte aplicarea acestora.
(3) Cercetarea arheologicã se realizeazã, în condiţiile prezentei ordonanţe, de cãtre personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului sapaturilor arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor privind standardele şi procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România.
(4) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autoritãţile administraţiei publice locale colaboreazã şi rãspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
ART. 4
(1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantã a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate drept bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasarii în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetãrilor arheologice, se anunta de cãtre titularul autorizaţiei de cercetare a serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore.
(3) Bunurile mobile, descoperite în condiţiile prevãzute la alin. (2), revin de drept instituţiilor participante la cercetare, conform protocolului încheiat între pãrţi şi conform standardelor şi procedurilor arheologice.
(4) Descoperirile arheologice intamplatoare se anunta, în termen de cel mult 72 de ore, primarului unitãţii administrativ-teritoriale de cãtre persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauza.
ART. 5
(1) Prin protejarea bunurilor de patrimoniu arheologic şi a terenurilor din zonele definite la art. 2 alin. (1) lit. j) şi k) se înţelege adoptarea mãsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmãresc pãstrarea vestigiilor descoperite intamplator sau ca urmare a cercetãrii arheologice pana la clasarea bunurilor respective ori pana la finalizarea cercetãrii arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin ori au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricãror activitãţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
(2) Descãrcarea de sarcina arheologicã este procedura prin care se confirma ca un teren în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat activitãţilor umane curente.
(3) Certificatul de descãrcare de sarcina arheologicã reprezintã actul administrativ emis în condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anuleazã regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic.
(4) Regimul de protecţie a zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
(5) Certificatul de descãrcare de sarcina arheologicã, prevãzut la alin. (3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de înştiinţare a direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 10 zile.
(6) Cercetãrile arheologice preventive şi supravegherea arheologicã sunt obligatorii în cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea arheologicã este inclusã în devizul constructorului, urmând ca decontarea sa se realizeze pe baza raportului de cercetare întocmit de arheolog.
(7) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiazã de protecţia acordatã zonelor protejate, precum şi de mãsurile specifice de protecţie prevãzute de prezenta ordonanta.
(8) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat intamplator şi delimitat conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioada ce nu poate depãşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic, în vederea cercetãrii şi stabilirii regimului de protejare.
(9) Cercetãrile arheologice se efectueazã numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(10) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializeazã detectoare de metale sunt obligate sa obţinã în prealabil autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a cãror raza teritorialã isi au domiciliul sau, dupã caz, sediul, şi sa se înregistreze la aceste autoritãţi.
(11) Prevederile alin. (10) nu se aplica unitãţilor şi formatiunilor Ministerului Apãrãrii, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Roman de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Paza.
(12) În vederea deţinerii detectoarelor de metale de cãtre personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevãzutã la alin. (10), sa obţinã avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(13) Accesul cu detectoare de metal şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizãrii prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(14) Pana la descãrcarea de sarcina arheologicã terenul care face obiectul cercetãrii este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(15) Autorizarea lucrãrilor de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic se aproba numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(16) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat intamplator, în condiţiile prevederilor alin. (8), pana la descãrcarea de sarcina arheologicã, autorizarea de construire se suspenda sau, dupã caz, primarul unitãţii administrativ-teritoriale dispune întreruperea oricãrei alte activitãţi, în conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se instituie regimul de supraveghere sau sãpãtura arheologicã.
ART. 6
(1) Pentru efectuarea sapaturilor impuse de cercetãrile arheologice se foloseşte şi personal necalificat, angajat prin convenţie încheiatã între instituţia angajatoare şi lucrãtori, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2) Convenţiile prevãzute la alin. (1) se pot încheia pentru o durata de cel mult 180 de zile, pentru desfãşurarea unor activitãţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe.
(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetãri, studii sau alte lucrãri, care isi vor desfasura activitatea pe baza de contract încheiat în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; contractul conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de cercetare, precum şi cu privire la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetãrii, studiului sau lucrãrii efectuate.
(4) Contravaloarea serviciilor şi activitãţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directa între pãrţi; pentru aceasta se calculeazã impozitul şi contribuţia la asigurãrile de sãnãtate, potrivit legii.
(5) În vederea emiterii certificatului prevãzut la art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate în zone de interes arheologic prioritar, siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice şi pentru toate investiţiile, cu excepţia locuinţelor particulare aflate în alte zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Naţionale de Arheologie.
(6) Certificatele de descãrcare de sarcina arheologicã emise în lipsa aprobãrii Comisiei Naţionale de Arheologie sunt nule de drept.
ART. 7
În cazul lucrãrilor prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, precum şi ordonatorii principali de credite ai autoritãţilor şi instituţiilor publice au obligaţia sa finanteze:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a mãsurilor ce urmeazã sa fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivã sau supravegherea arheologicã, dupã caz, şi protejarea patrimoniului arheologic sau, dupã caz, descãrcarea de sarcina arheologicã a zonei afectate de lucrãri şi aplicarea acestor mãsuri;
b) activitatea de supraveghere arheologicã, pe intreaga durata a lucrãrilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice intamplatoare;
c) orice modificãri ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.
ART. 8
(1) Agenţia Nationala de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã şi oficiile din subordinea sa au obligaţia sa includã zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic naţional, în planurile cadastrale şi în hartile topografice; lista cuprinzând aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, înregistrate în Repertoriul arheologic naţional, se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale şi construite.
(3) Agenţia Nationala de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã şi oficiile din subordinea sa au obligaţia sa furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului Culturii şi Cultelor şi serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea Listei monumentelor istorice şi a Repertoriului arheologic naţional.
ART. 9
(1) Proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra terenurilor în care se afla situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile prezentei ordonanţe, în vederea cercetãrii şi protejãrii patrimoniului arheologic, precum şi asigurãrii mãsurilor de protecţie şi paza a bunurilor de patrimoniu.
(2) Proprietarii sau arendaşii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptãţiţi la plata unor despãgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul sapaturilor arheologice pentru perioada în care se desfãşoarã acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Despãgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plãteşte persoanei îndreptãţite de cãtre finantatorul sãpãturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetãrii.
(4) Aducerea terenului la condiţia sa iniţialã revine finanţatorului cercetãrii arheologice.
ART. 10
Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice intamplatoare vor fi predate de cãtre descoperitor, în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 11
Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetãrile arheologice, pe intreaga durata a efectuãrii acestora.
CAP. III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în domeniul protejãrii patrimoniului arheologic
ART. 12
În domeniul protejãrii patrimoniului arheologic Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin instituţiile sale subordonate, urmãtoarele atribuţii:
a) asigura aplicarea strategiei naţionale, elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmãreşte respectarea prevederilor legale din domeniu;
b) asigura îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte;
c) reprezintã statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiazã descoperiri arheologice;
d) elibereazã autorizaţia de sãpãtura arheologicã sistematica, prin compartimentul sau de specialitate, în urma consultãrii Comisiei Naţionale de Arheologie;
e) elibereazã autorizaţiile de diagnostic, sãpãtura arheologicã preventivã şi supraveghere arheologicã, prin compartimentul sau de specialitate, în condiţiile prezentei ordonanţe;
f) actualizeazã standardele şi procedurile arheologice şi urmãreşte respectarea acestora şi a Regulamentului sapaturilor arheologice din România;
g) instituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, modelele stampilelor, ale cererilor de autorizaţie, ale autorizaţiilor, certificatelor, avizelor şi fişelor tehnice necesare cercetãrii arheologice;
h) elaboreazã metodologia de planificare, executare şi control privind sãpãturile preventive, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
i) elaboreazã metodologia de selectare a proiectelor arheologice în vederea finanţãrii;
j) stabileşte un sistem de norme, pe baza cãruia se realizeazã devizele estimative şi un model de contract pentru fiecare tip de cercetare arheologicã, ce se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
k) administreazã baza de date care alcãtuieşte Repertoriul arheologic naţional;
l) administreazã baza de date cuprinzând Registrul arheologilor şi asigura actualizarea acestuia;
m) finanţeazã sau cofinanteaza, împreunã cu autoritãţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice ori juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic, conform strategiei proprii în acest domeniu;
n) asigura editarea şi publicarea anuala de cãtre Comisia Nationala de Arheologie a Cronicii cercetãrilor arheologice, precum şi a altor publicaţii de specialitate;
o) organizeazã şi finanţeazã anual sesiunea nationala de rapoarte arheologice.
ART. 13
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejãrii patrimoniului arheologic, urmãtoarele atribuţii:
a) urmãresc respectarea autorizaţiei de sãpãtura arheologicã, a Regulamentului sapaturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorialã de competenta;
b) avizeazã, pe baza referatelor de specialitate, lucrãrile ce urmeazã sa fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat intamplator;
c) asigura supravegherea de specialitate a lucrãrilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice intamplatoare, declansand, dupã caz, procedurile de clasare prevãzute de lege;
d) emit Certificatul de descãrcare de sarcina arheologicã, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
e) anunta poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire intamplatoare, asa cum este ea definitã în prezenta ordonanta, în vederea organizãrii pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.
ART. 14
(1) Comisia Nationala de Arheologie funcţioneazã ca organism ştiinţific de specialitate, fãrã personalitate juridicã, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângã Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Comisia Nationala de Arheologie este formatã din specialişti în domeniu, care isi desfãşoarã activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii.
(3) Comisia Nationala de Arheologie propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a programelor naţionale de cercetare, a metodologiilor, a normativelor şi a reglementãrilor tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetãrii arheologice.
(4) Comisia Nationala de Arheologie are 21 de membri şi funcţioneazã în conformitate cu regulamentul sau de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asigurata de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(6) Secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor din cadrul compartimentului de specialitate din structura Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 15
(1) Componenta nominalã a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobatã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate cu prevederile prezentului articol.
(2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit consecutiv o singura data, şi sunt propuşi conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, de cãtre:
a) Comisia Nationala de Arheologie;
b) Academia Romana, prin institutele sale de specialitate;
c) facultãţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învãţãmântului;
d) Ministerul Culturii şi Cultelor;
e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este propus ministrului culturii şi cultelor de cãtre membrii acesteia prin vot secret şi are, la data alegerii sale, un mandat de 4 ani.
(4) Ministrul culturii şi cultelor aproba prin ordin propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie cu privire la preşedintele acesteia sau o poate respinge, motivat, o singura data. Dacã prin votul a doua treimi din numãrul membrilor sãi Comisia Nationala de Arheologie isi menţine propunerea iniţialã, ministrul culturii şi cultelor are obligaţia sa o aprobe prin ordin. Dacã nu sunt întrunite cele doua treimi, ministrul culturii şi cultelor solicita Comisiei Naţionale de Arheologie o noua propunere.
ART. 16
Comisia Nationala de Arheologie are urmãtoarele atribuţii:
a) elaboreazã strategia nationala în domeniul cercetãrii arheologice;
b) propune avizarea planului anual al cercetãrilor arheologice sistematice din România;
c) propune avizarea proiectelor de cercetare arheologicã;
d) propune avizarea normelor şi metodologiilor din domeniul cercetãrii arheologice;
e) elaboreazã metodologia de atestare a instituţiilor care au dreptul de a efectua cercetãri arheologice, în vederea evitãrii oricãrui conflict de interese;
f) elaboreazã şi actualizeazã Regulamentul sapaturilor arheologice;
g) analizeazã solicitarile cu privire la eliberarea autorizaţiilor de sãpãturi arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de finanţare;
h) elaboreazã metodologia de clasare a siturilor arheologice în Lista monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) stabileşte criteriile şi avizeazã atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetãrii arheologice, înscrişi în Registrul arheologilor;
k) propune avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate în categoria A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
l) propune avizarea studiilor de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;
m) formuleazã prioritãţile cercetãrii arheologice în vederea alocãrii sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
n) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autoritãţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;
o) analizeazã contestaţiile din domeniul sau de competenta;
p) propune avizarea programelor de pregãtire a specialiştilor şi a planurilor de specializare în domeniul cercetãrii arheologice;
r) reprezintã România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare;
s) propune avizarea proiectelor cercetãrilor arheologice efectuate de misiunile arheologice romane pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri strãini privind cercetãri arheologice din România;
s) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes prioritar;
t) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii.
ART. 17
(1) Repertoriul arheologic naţional este administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2) Institutul de Memorie Culturalã asigura administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizata a patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic naţional.
(3) Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul arheologic aparţin de drept Ministerului Culturii şi Cultelor, care reglementeazã modul lor de utilizare.
(4) Repertoriul arheologic naţional cuprinde date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini, planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:
a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat, precum şi zonele al cãror potenţial arheologic devine cunoscut intamplator sau ca urmare a cercetãrilor arheologice preventive;
b) monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfãşurare cercetãri arheologice;
c) informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevazute la lit. a) şi b);
d) situri arheologice distruse sau dispãrute.
ART. 18
Monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice clasate în Lista monumentelor istorice, în grupa A sau B, se înscriu şi în Repertoriul arheologic naţional.
CAP. IV
Atribuţiile autoritãţilor administraţiei publice locale în domeniul patrimoniului arheologic
ART. 19
În vederea protejãrii patrimoniului arheologic şi a respectãrii prevederilor legale în acest domeniu autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii:
a) coopereazã cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilitãţi în domeniul protejãrii patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea mãsurilor şi deciziilor acestora;
b) asigura protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetãrilor arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice intamplatoare, aflate în domeniul public ori privat al unitãţilor administrativ-teritoriale respective, alocand resurse financiare în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetãrii şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;
d) finanţeazã cercetarea arheologicã în vederea descãrcãrii de sarcina arheologicã a terenurilor pe care se efectueazã lucrãri publice pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevãzând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;
e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socialã şi urbanistica, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;
f) aproba documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi elaboreazã sau modifica astfel de documentaţii în scopul stabilirii de mãsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat intamplator ori ca urmare a cercetãrilor arheologice preventive, potrivit legii;
g) elibereazã autorizaţia de construire şi desfiinţare numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrãri în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, descoperit intamplator sau de interes arheologic prioritar;
h) colaboreazã cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, transmitand acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;
i) precizeazã în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;
j) iau mãsurile administrative corespunzãtoare şi notifica proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradãrii descoperirilor arheologice intamplatoare.
ART. 20
În domeniul protejãrii patrimoniului arheologic aflat în teritoriul sau administrativ de competenta, primarul are urmãtoarele atribuţii specifice:
a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricãror lucrãri de construire sau de desfiinţare de construcţii, în situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declansat procedura de clasare, anunta în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizeazã paza descoperirilor arheologice intamplatoare;
b) elibereazã autorizaţia de construire sau de desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrãrile din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrãrile din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat intamplator;
c) asigura paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publica, apãrute ca urmare a cercetãrilor sistematice sau preventive, semnaland de urgenta serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor orice nerespectare a legii.
CAP. V
Zone de interes arheologic prioritar
ART. 21
(1) Dezvoltarea durabila a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone sunt, în condiţiile legii, cauza de utilitate publica.
(2) Finanţarea cercetãrii arheologice, a conservãrii, restaurarii şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3) Cheltuielile necesare în vederea elaborãrii planurilor de management, a cercetãrilor arheologice, conservãrii, restaurarii şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinantare, în condiţiile legii, din bugetele autoritãţilor administraţiei publice locale pe al cãror teritoriu se afla aceste situri.
ART. 22
(1) Autoritãţile administraţiei publice locale pe al cãror teritoriu se gãsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea mãsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economicã, socialã şi teritorialã a localitãţilor.
(2) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) au obligaţia sa prevadã în bugetele proprii fondurile necesare pentru:
a) elaborarea şi, dupã caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejãrii şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;
b) elaborarea reglementãrilor speciale de protecţie în zona;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi pentru elaborarea documentaţiilor prevãzute la alin. (2) autoritãţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specialã din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinantare de la bugetul ministerelor implicate.
(4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de cãtre Ministerul Culturii şi Cultelor.
ART. 23
(1) Proprietarii şi titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetãrii arheologice şi protejãrii patrimoniului arheologic şi de a asigura mãsurile de protecţie şi paza a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii.
(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile prevãzute la art. 22, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptãţiţi la plata unor despãgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul sapaturilor arheologice pentru perioada în care se desfãşoarã acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Despãgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plãteşte persoanei îndreptãţite de cãtre finantatorul sãpãturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetãrii arheologice.
CAP. VI
Infracţiuni şi contravenţii
ART. 24
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, administrativã, materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã.
ART. 25
(1) Efectuarea oricãror lucrãri care pot afecta siturile arheologice, în absenta certificatului de descãrcare de sarcina arheologicã, se considera distrugere a monumentelor istorice şi se pedepseşte potrivit prevederilor legii penale.
(2) Echipa de cercetãtori care isi desfãşoarã activitatea într-o localitate are obligaţia de a salubriza locul în timpul şi la finalizarea lucrãrii.
ART. 26
(1) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fãrã autorizarea prealabilã prevãzutã la art. 5 alin. (13), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 27
(1) Comercializarea detectoarelor de metale fãrã autorizaţia prevãzutã la art. 5 alin. (10) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 28
(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) desfãşurarea, fãrã autorizaţia emisã în condiţiile prezentei ordonanţe, de cercetãri arheologice, precum şi a oricãror alte activitãţi care afecteazã integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b) neanuntarea descoperirilor arheologice prevãzute la art. 4 alin. (2), de cãtre titularul autorizaţiei de cercetare, cu amenda de la 2.500 lei la 10.000 lei;
c) neanuntarea de cãtre persoanele prevãzute la art. 4 alin. (4), în termenul stabilit de prezenta ordonanta, a descoperirilor arheologice intamplatoare, cu amenda de la 2.000 lei la 50.000 lei şi confiscarea bunurilor descoperite;
d) încãlcarea prevederilor art. 7 lit. a) şi b), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenta acestui aviz pentru lucrãrile de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei;
f) neîndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 13 lit. a) şi c), cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei;
g) deţinerea de detectoare de metale, fãrã autorizaţia prevãzutã la art. 5 alin. (10), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
h) deţinerea de detectoare de metale, fãrã avizul prevãzut la art. 5 alin. (12), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
i) încãlcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1), cu amenda de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor prevãzute la alin. (1) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 29
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, dupã caz, de cãtre:
a) specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor;
b) împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii;
d) organele de poliţie, care au şi obligaţia de a da curs oricãror solicitãri în exercitarea atribuţiilor personalului prevãzut la lit. a)-c).
(2) Contravenţiile prevãzute la art. 28 alin. (1) lit. a), b) şi i) se constata, iar sancţiunea se aplica de cãtre specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de cãtre primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi de cãtre împuterniciţii acestora.
ART. 30
Contravenţiilor prevãzute la art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29.
ART. 31
(1) Desfiinţarea, distrugerea parţialã sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancţioneazã conform legii penale.
(2) În cazul degradãrii acestora se aplica şi mãsura corelativa a obligãrii fãptuitorului la refacerea pãrţilor de construcţie degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevãzute în prezenta ordonanta.
ART. 32
Neanuntarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrãrile de construire ori de desfiinţare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 4.000 lei la 80.000 lei.
NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, care nu sunt încorporate în textul republicat al Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 :
"Art. II. - Pentru aplicarea principiului conservãrii integrate a patrimoniului arheologic şi pentru integrarea în politicile naţionale şi locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã, împreunã cu Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor şi cu Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobãrii cercetãrilor arheologice din zonele naturale protejate şi parcurile naţionale şi naturale, care se aproba prin ordin comun al celor trei miniştri şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. - Prima lista cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborata în cel mult 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
