luni, 27 decembrie 2010

URĂTURĂ veche din BASARABIA


În seara spre Sf. Vasile[1]
Să va fie gospodari de bine
Şi nouă de folos
Că tare mulţi plugari sîntem pe jos.
S-a sculat moş Vasile într-o sfântă marţi
Cu doisprezece boi bălţaţi,
Boi, bourei
În coadă cu dălbei,
În frunte ţântăţei
Hăi, hăi
Multi Ani trăiască, Mulţi Ani trăiască, Mulţi Ani trăiască (cântat)
Şi s-o dus să are miriştele, sîriştele
Valea Gararimului,
Dealul Rusalimului.
Ş-o ajuns la Dealul Înalt,
La mărul rotat,
Prin-pregiur, pe unde i-a părut mai bine de arat.
Cu borona borone
Grâul roşu răsăre
Dar lui moş Vasile de bine ce-i păre,
Într-un chicioruş săre,
Muci-i curge
Luleaua i se stinge
De cruci şi dumnezei suduie
Mânaţi măi,
Hăi, hăi
Ş-a dat o mână de secară
Să răsară până-n sară,
A dat o mână de-arnăut
Să fie cu spor la crescut
Hăi, hăi
La lună, la săptămână
s-o dus moş Vasile să-şi vadă pâinea,
era-n spic ca vrabia,
în grăunte ca mazărea,
înaltă cât casa,
deasă ca mătasa.
Moş Vasile îngândurat
Pe cal s-o aruncat,
 de trei ori lanul a încongiurat,
La pământ s-o aplecat
Trei spice-n mână a apucat,
În palme le-a frecat,
În buze le-a suflat,
În colţ de băsmăluţă le-a legat
Şi acasă la baba lui s-o-nturnat.
Spicele pe masă le-a aruncat,
Casa s-a luminat,
Muierea s-o-nspăimântat,
Copiii s-au bucurat.
-         Măi femeie, măi femeie
Pâinea noastră stă să cheie
-         Taci barbate, nu te plânge
Pâinicica ni s-a strânge.
Dute-n târg la Bacău
Unde ştii tu şi eu
Ş-alege săceruici mititele
Cu mănunchi de zăurdele
Pentru fete frumuşele
Şi neveste ochioşele
Şi pentru babe bătrâne,
C-acele ştiu rostul la pâine
Da’ moş Vasile a plecat spre Uliţa Mare,
Că el ştia bazarul tare.
S-o dus pe Uliţa Mică
Şi n-o găsit nimică,
A ajuns pe Uliţa Mare
Şi l-o găsit pe Toadere Ţiganul
Cu foalele în schinare,
Cu ciocanele-n poale
Cu luleaua-n dinţi.
Muci-i cura
Luleaua i se stingea,
El de cruci suduia.
Da moş Vasile când l-o întâlnit
De mână l-o apugat
Şi din gură i-o cuvântat:
-         Măi ţigane, măi ţigane,
Futu-ţi maţul cui te are,
Fă-mi nişte săceruici mititele
Cu mănunchi de zăurdele
Pentru fete ochioşele şi neveste tinerele
Şi săceruici mari
Pentru lucrători tari:
Babe sfătoase
De lucru vârtoase,
De tare ce-or munci
Fusta-n cur le-a plesni.
Ş-o ieşit un ţigănoi năut şi crăcănat
Tu-i maica ce l-o fătat
Cu limba liche
Cu chila chile
Mânaţi măi,
Hăi, hăi
Şi când o făcut moş Vasile o clacă
Cu fini, cu vecini
Cu babe bătrânele
Cu neveste frumuşele
Cu fete ochioşele,
Dar era una cu rochiţa vişinie
Aia-mi plăce şi mie
Cu stânga le trăge
Cu dreapta snopi făce
Claie-odobaie
Şi la toate ruşine făce
Da moş Vasile de fudul ce era
Loc de arie-şi căta
S-o facă de pământ?
Pământul crapă.
S-o facă de fier?
Fieru rugineşte-
S-o facă de aramă
s-o ţie Dumnezeu în samă.
Hăi, hăi
Ş-o strîgat la Chirică cel Şchiop
Ş-o ales 9 iepe sirepe
Cu cochitele crăpate
Cu sfoară de tei de la Vinerea Mare legate
Şi cu dinţii nţăpuşa
Cu nările vântura
Cu gura-n sac grâul punea.
Ş-o încărcat 12 cară-n ponoară
Să le ducă la Ciuhur la moară
Dar hoaţa de morăriţă
Când o văzut atâtea cară la moară
O pus coada pe schinare
Ş-o trecut în ceea parte
La cartofe coapte.
Ş-o trecut pe văgăună
Ş-o apucat frunza de căpşună
Ş-o trecut printr-un hârtop
Ş-o apucat frunză de plop
Iar moş Vasile la moară când o agiuns
Aşă din gură a răspuns:
-         Măi morare, măi morare,
Futu-ţi maţul cui te are,
Pe jioi dimineaţă
Să-mi fie făinuţa ca ghiaţa.
De n-oi găsi-o
De prăjină te-oi lega,
Peste moară te-oi arunca,
Apa te-a lua,
Guzganii te-or mânca,
Şoarecii de-a valma te-or cata,
Din tine nimic n-a rămânea.
Hăi, hăi
Morăroiu boalei
O strîcat 9 ouă
Şi-o făcut o moară nouă
Şi i-a tras un pumn în şele
Şi o pus-o pe măsele
Şi i-o dat un pumn în splină
Şi o pus-o pe făină
Când s-o sculat moş Vasile
Joi dimineaţa,
Făinuţa-i era ca ghiaţa.
Găina strânge făina,
Cioroiu mătura gunoiu,
Cioara
Mătura moara,
Dar moş Vasile o-ncărcat făinuţa lui ca ghiaţa
Şi napoi la cuconiţa gazdă s-o-nturnat
Mergeu mânzăţăii mulgând,
Cârceile sunând
Şi moş Vasile din urmă hăulind.
Da cuconiţa gazdă când o văzut că vine boieraşul ei
Fuga-n ceea casă
Şi-o ales o sâtă rară
Şi-o scuipat-o
Şi pe uş-afară o dat-o
Şi a ales o sâtă de matasă
Pentru işti boieri din casă.
Şi o cernut un sac şi-un tăbultoc
Şi o făcut un colac mândru rotat
Pe roata morii măsurat,
Cu zahar zăhăruit,
Cu miere mieruit.
L-o rupt în două
Ne-o dat şi nouă.
O rupt în trei
I-o dat şi lui Andrei.
O rupt în patru
I-o dat şi lu cel de pe vatră
Dar lui cel de pe vatră nu-i era a mânca
Ci numai câni-i întărâta
Cu bucăţica-i măgule
Dar cu prăjina-i otânje
Mânaţi măi,
Hăi, hăi
Dar şi Andrii avan mai era
De brâu şi-a legat-o
Şi s-o întâlnit cu baba Temeleanca,
Tu-i-i maica,
-         Măi Andrii, dă şi mii
-         Ba mi-i da, ba nu ţi-oi da
Atunci Andrii n-o chitit mult
Şi-o pus mâna pe-un bădărău
Şi-o trântit baba-ntr-un pârău
Şi-o văzut toată lumea răul său.
De urat, v-am mai ura
Boieri mari
Dar nu suntem de ici colea
Noi sîntem de la Buza Veche
Unde mâţa streche
Şi motanul călător
De pe masă pe cuptor
Şi suduie mâţa de cruce
c-o mâncat o lingură de lapte dulce
dar n-o mâncat o lingură de lapte dulce
o mâncat mana vacilor
dulceaţa săracilor.
Şi de urat v-am mai ura,
Dar nu suntem de ici colea
Suntem de la Ciuca Buca
 unde se face măliga cât nuca
De-o păzesc 12 cu măciuca.
Am dat să iau şi eu o gură,
Mi-o dat unu o deschicătură
De mi-o sărit toţi dinţii din gură.
Şi la câţi plugari suntem
Doar o măntăluţă avem
Dinspre soare-i bortă mare,
Dinspre stele, borticele,
Dinspre Ţara Ungurească
Numai dracu s-o cârpească.
De urat v-am mai ura
Dar nu sîntem de ici colea
Sîntem de la Două Dealuri Îngemănate
Şi la anu cu sănătate
Şi când om veni
Să vă găsim înfloriţi
Ca merii, ca perii
În mijlocul verii
La Anul şi la Mulţi Ani!

 culeasă de Vitalie Josanu de la Gheorghe Rusu şi Nadejda Josanu, din s. Chetrosu, jud. Soroca.

[1] În Basarabia se urează în ajunul Sf. Vasile.